Principatul Sealand, cea mai mica țară din lume, are aproximativ 50 de cetăţeni și este condusă de către Principele Michael, care bate monedă, eliberează paşapoarte şi conferă titluri nobiliare. Mulți dintre cei care locuiesc în Principatul Sealand sunt apropiați ai familiei Bates și există perioade când în Sealand poți să găsești numai doi locuitori.

Începutul

Povestea celei mai mici țări din lume începe în anul 1966, în ajunul Crăciunului, când Paddy Roy Bates, fost maior în armata britanică, a decis să ocupe Fort Roughs, abandonat cu zece ani mai devreme.

Inițial. Bates își dorea să pună bazele unui post de radio pirat care să emită din afara apelor teritoriale britanice, evitând eventualele sancţiuni. Radiourile pirat care transmiteau muzică pop şi rock ofereau o alternativă la programul BBC şi erau la mare căutare în Anglia anilor ’60.

După ce au îndepărtat un alt grup care dorea să ocupe HM Fort Roughs, Paddy Roy Bates, soţia sa Jane şi copiii Michael şi Penelope au părăsit Anglia pentru Marea Nordului.

Bates a considerat că fortul este Terra Nullius, un teritoriu al nimănui, care nu se află sub jurisdicţie britanică, din cauza distanţei faţă de ţărm, aşa că l-a revendicat, astfel luând naștere Principatul Sealand.

Doi ani mai târziu, un vas britanic care transporta muncitori a intrat în „apele teritoriale” ale statului recent înfiinţat, iar „localnicii” au tras focuri de avertisment pentru a îl îndepărta. În cadrul procesului care a rezultat în urma incidentului, judecătorul a decis că fortul nu se află sub jurisdicţia autorităţilor britanice, fiind în afara apelor teritoriale. Roy Bates a tratat această decizie ca pe o recunoaştere a independeţei Principatului faţă de Regatul Unit.

Deşi statul nu a fost recunoscut oficial, Principele Roy Bates a condus fortul abandonat ca pe o ţară cu drepturi depline. Monarhul a bătut monedă, a eliberat paşapoarte şi a conferit titluri nobiliare, aceste atribuţii fiind, în prezent, preluate de fiul său, Principele Michael, pentru că în 2012, la vârsta de 91 de ani, Paddy Roy Bates a decedat. De asemenea, în 2015, Principesa Jane, soția sa, a murit, aceasta având 86 de ani.

„Aveam doar 14 ani când am plecat în vacanța de vară pentru a-l ajuta pe tata și m-am gândit că va fi doar o aventură de șase săptămâni”, a declarat Principele Michael, pentru BBC. „Cu siguranță nu credeam că va fi o poveste care va dura timp de 5 decenii. A fost o perioadă extrem de ciudată a adolescenței mele deoarece, uneori am stat luni întregi, așteptând ca barca să aducă provizii de pe continent. Mă uitam la orizont și tot ce puteam vedea de dimineață până seara era doar Marea Nordului”.

„Tatăl meu nu și-a propus niciodată să aibă propria țară. El a fost jignit în principal de Guvernul de la Londra care dorea să închidă postul de radio pirat. Și de atunci, am luptat împotriva Guvernului până la capăt. Și am câștigat. Sealand își păstrează încă independența”, mai susține Principele Michael.

„În SUA, familia ar fi fost percepută drept una disidentă, dar Regatul Unit era mai tolerant în anii 1960 şi birocraţii au crezut probabil că efortul de a rezolva problema necesita prea multă bătaie de cap. Au avut câteva încercări şi câteva tentative de preluare, dar a supravieţuit. Este un adevărat supravieţuitor al comunităţii microstatelor”, a adăugat el.

Independența costă

Independența nu este ieftină, iar pentru a finanţa costurile statului, magazinul online al principatului vinde tricouri, timbre şi titluri nobiliare. Un titlu de lord, lady, baron sau baroneasă costă 29,99 de lire sterline.

Principatul poate fi vizitat doar cu invitaţie de la prinţ, care vine aici de două-trei ori pe an. În afară de personalul foarte limitat, aici nu mai locuieşte nimeni.

Moneda Principatului este dolarul sealandez, cotat la aceeaşi paritate cu dolarul american. Steagul micronaţiunii este colorat în roşu şi negru, completat de o diagonală albă.

Deviza micului stat este “E mare Libertas” (Din mare, libertate, în limba latină), iar imnul a fost compus de Basil Simonenko. Economia e finanţată de vânzarea de suveniruri şi titluri nobiliare şi de compania HavenCo, o firmă care oferă servicii de protecţie a datelor informatice şi servere confidenţiale.