Incendiul din 1804! Debutul sistematizării Capitalei. De 220 de ani, Capitala s-a dezvoltat mai mult încercând să rezolve probleme ivite

Istoria Capitalei a fost un lung șir de episoade în care molimele, calamitățile s-au ținut lanț. Acestea au determinat măsuri care să lichideze temporar cauzele. Chiar și în 1977, comuniștii au reacționat mai mult decât să acționeze printr-o sistematizare generală.

Incendiul din 1804 distruge o parte din centrul Capitalei

La 28 august/9 septembrie 1804, un incendiu declanșat la Hanul Sfântul Gheorghe a afectat centrul Capitalei. A fost afectat și Hanul Șerban Vodă. Evident, Capitala era un imens bazar, combinat cu mahalale, gropi de gunoi, plus albia Dâmbobviței. Adică, un imens focar de infecție. Pagubele din 1804 au determinat riposta autorităților.

Incendiul a fost stins pe 1/13 septembrie 1804. Acest incendiu a venit după cel mai mare cutremur din istoria României, Cutremurul din 1802 ar fi a avut 8,2 grade pe Richter.  A căzut atunci o parte din Turnul Colței.

Fanarioții decid ca incendiul să aibă efecte limitate pe viitor, încercând să impună o aliniere a străzilor, de fapt ale ulițelor care tranzitau mahalalele Capitalei. Mahalaua nu era ceva marginal, era numele oficial al cartierului de azi. De regulă, ca și la Craiova, mahalaua era numită după o biserică  din apropiere.

Incendiul din 1847  - un dezastru apocaliptic

La 23 martie/ 5 aprilie 1847, Bucureștiul a avut parte de o nouă Apocalipsă. Un incendiu, provenit de la un glonț tras într-un acoperiș de paie a făcut ca o foarte mare parte a Capitalei să fie făcută praf de incendiu. A fost distrusă inclusiv Biserica Bărăție care astăzi e lângă celebrul Magazin Cocorul. Adică pe Bulevardul I.C.Brătianu, vis a vis de intrarea pe strada Șepcari din Centrul Vechi.

Incendiul de atunci a dus la alte măsuri. S-a introdus și o evidență a sacagiilor și a numărului de sacale. Sacalele erau mici căruțe construite din butoaie pe roți trase de cai, catâri, măgari sau boi. Sacagiii aduceau apă pentru spălarea prafului, apă potabilă sau apă pentru stingerea incendiilor. Evident, era mai mult o inițiativă privată asumată nolens-volens de către domnitori și boieri în ultimă instanță.

Acel incendiu din 1847 a dus la generalizarea unui serviciu de tulumbagii. Fuseseră prevăzuți încă de la Regulamentele Organice. Turnul Colții din Capitală era un prim observator de foc. Marele foc de la 1847 care ruinase micile prăvălii negustorești în masă a dus la instituirea serviciului de alarmare de la Turnul Colții (zona Spitalului Colțea de azi, acum ar fi fost prin mijlocul Bulevardului Brătianu).

O molimă a ucis-o fiica domnitorului României!

În 1874, scarlatina a făcut ravagii. Însăși Maria, principesa României, fiica domnitorului Carol și a doamnei Elisabeta, viitoarea familie regală a României, a murit de scarlatină. Asta pentru că s-a jucat cu mulți copii orfani din așezămintele domnești care purtau acest microb și aveau o oarecare imunitate.

Cutremurul din 1977 și sistematizarea

Nicolae Ceaușescu a decis din martie 1977, să demoleze cartierele vechi și să construiască Centrul Civic, Bulevardul Victoria Socialismului, Casa Poporului, Casa Științei. A greșit când a demolat clădiri de la începtului secolului XX din stilul Belle Epoque. Acelea au rezistat. El a confundat sau a fost „ajutat” să confunde masivele clădiri gen Cercul Militar Național cu multe clădiri făcute „cu picioarele” în epoca butaforiei lui Carol al II-lea ( Blocul Carlton căzut în 10 noiembrie 1940, la marele cutremur de atunci).

Sursa foto: Arhivă