Participând de luni şi până la sfârşitul lunii la "manevre defensive" împreună cu Moscova, Belarus îşi continuă rolul de a fi o bază din spate a Rusiei fără a intra totuşi în război. O poziţie delicată, care îi permite preşedintelui Alexandr Lukaşenko să-şi întărească puterea, în ciuda atentatului la suveranitatea ţării sale.

Belarus participă, de luni, 16 ianuarie, la "manevre defensive" organizate pe teritoriul său împreună cu Rusia, o etapă suplimentară în sprijinul dat Moscovei de ultimul său aliat din Europa. Ţara, condusă de Alexandr Lukaşenko din 1994, serveşte astfel drept bază din spate a Rusiei. În octombrie, primea deja aproape 9.000 de soldaţi ruşi, îngrijind răniţii şi furnizând material şi sprijin logistic.

"Alexandr Lukaşenko foloseşte tot felul de subterfugii pentru a susţine presiunea lui Putin fără a accentua nemulţumirea propriei populaţii, care nu vrea sa intre în război. E într-un fel prins în menghină", remarcă jurnalista şi istorica Galia Ackerman.   

 "Lukaşenko reuşeşte pentru moment să facă un joc abil"  

Cu toate că Rusia neagă faptul că cere o intrare a Belarus în război, observatorii afirmă că cererile Moscovei sunt din ce în ce mai presante în ultimele luni. Vladimir Putin s-a dus la Minsk în decembrie anul trecut, o premieră în trei ani. Dar să participe direct la conflict s-ar putea dovedi mai păgubitor pentru preşedintele belarus, la trei ani după o importantă mişcare de contestare şi într-un moment în care majoritatea populaţiei este împotrivă.

"Preşedintele belarus este obligat la o mare prudenţă", continuă Galia Ackerman. "Dacă el ar putea ajunge să se resemneze și să intre în război, armata sa este împotrivă şi o asemenea decizie i-ar slăbi puterea. Reuşeşte deci pentru moment să facă un joc abil asigurând un fel de 'serviciu minim' faţă de Rusia".

O poziţie delicată, în situaţia în care Belarus este mai dependent ca oricând de vecinul său rus. Desfăşurarea de soldaţi ruşi în ţară lipseşte, într-adevar, regimul de controlul asupra propriului teritoriu: aşa cum a făcut-o la începutul conflictului, Kremlinul poate decide în orice moment să lanseze un nou atac terestru în Ucraina din Belarus, care este la o distanţă de circa o sută de kilometri de Kiev.

 Dependenţă economică

Dependenţa economică extremă a ţării faţă de Rusia a fost de asemenea întărită de măsurile luate pentru a sancţiona reprimarea mişcării de contestare din 2020. Belarus depinde de Rusia pentru petrol şi gaz, dar şi pentru exportul produselor sale industriale, ca tractoare, nepotrivite pentru piaţa occidentală.

"Majoritatea schimburilor comerciale belaruse trec prin Rusia", relatează conferenţiara de la universitatea Bordeaux-Montaigne Olga Gille-Belova. "Belarus a luat de altfel un nou împrumut de la Rusia în decembrie. Dar, vânzând suveranitatea Belarus, Lukaşenko reuşeşte să-şi întărească puterea personală. Regimul se întăreşte cu preţul suveranităţii ţării, războiul din Ucraina îi foloseşte".

 Peste 1.430 de deţinuţi politici

Preşedintele belarus poate conta, într-adevăr, pe sprijinul reînnoit al aliatului său, Rusia având absolută nevoie de stabilitate în ultimul spaţiu prieten care îi mai rămâne în Europa. Departe de îndoielile din 2020, Lukaşenko poate conta acum pe sprijinul Kremlinului, care pare să-i fie asigurat.

Un argument puternic, întărit şi mai mult de izolarea ţării pe scena internaţională, care taie orice contact al opoziţiei din exil cu populaţia.

"Deşi nemulţumirea persistă în ţară, războiul şi represiunea împiedică societatea civilă să se mobilizeze", spune Olga Gille-Belova. "O nouă 'cortină de fier' care s-a abătut asupra Rusiei şi Belarusului îl protejează până la urmă pe Lukaşenko, menţinând opoziţia la distanţă".

Regimul profită de altfel pentru a desăvârşi violenta represiune pe care o face împotriva oricărei contestări după alegerile prezidenţiale din 9 august 2020, considerate frauduloase de comunitatea internaţională.

Refugiată la Vilnius, în Lituania, lidera opoziţiei în exil, Svetlana Tihanovskaia, este astfel judecată, marţi, în contumacie, la Minsk, o modalitate permisă de adoptarea unei legi în iulie 2022. Ea riscă până la 20 de ani de închisoare şi cetăţenia i-ar putea fi retrasă, în virtutea unui decret semnat pe 5 ianuarie, notează france24.com

Un proces politic, ca o urmare a celor organizate săptămâna trecută împotriva laureatului premiului Nobel pentru pace Ales Bialiatski şi a jurnaliştilor de la fostul site Internet Tut.by. Un val de represiune departe de a se opri: potrivit ONG-ului belarus Viasna, există 1.439 de deţinuţi politici în acest moment în Belarus, la o populaţie de 9,34 de milioane de locuitori. 

(Traducerea Rador)