ÎCCJ. Sursa foto: EVZ
Din cuprinsul articolului
Luni, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat definitiv achitarea fostului ministru Nicolae Bănicioiu, în dosarul în care era acuzat de luare de mită. Achitarea lui Nicolae Bănicioiu a avut la bază faptul că procurorii nu au probat fapta pentru care l-au acuzat.
Justiție. Sursa foto: Pixabay
La câteva ore după aflarea veștii achitării, ÎCCJ a dat publicității un comunicat intitulat „Clarificări ale Înaltei Curți privind soluțiile pronunțate în dosare de interes public”. În el, se arătau principiile juridice care au dus la deciziile din Dosarele „Bănicioiu” și „Ferma Băneasa”.
Principii elementare
Principii juridice elementare, să nu vă imaginați altceva. Unele care spun că o acuzație penală nu nicidecum un verdict de vinovăție, că nimeni nu poate fi condamnat fără probe solide, sau că urmărirea penală trebuie să se desfășoare în deplină legalitate. Documentul ÎCCJ mai precizează și că un proces trebuie să desfășoare sub semnul echitabilului, în afara emoției publice, că prezumția de nevinovăție nu este doar un principiu teoretic, că infirmarea acuzațiilor trâmbițate public din motive de hei-rup duc la erodarea încrederii în Justiție.
A treia zi după scripturi
Cu alte cuvinte, ÎCCJ, în ale sale clarificări spune a treia zi după scripturi, ceea ce spun unii jurnaliști, ăia ne-deontologi, de aproape 20 de ani, din momentul în care combinația criminală SRI-DNA-ÎCCJ a început să secere destine și vieți. Am pierdut șirul achitărilor în dosare începute în acea perioadă, nu pe prescriere, ci pe „fapta nu există” și „fapta nu este prevăzută de legea penală”. Am pierdut și șirul celor care s-au dus prematur la cele veșnice, din pricina torturii psihologice la care au fost supuși, fără să apuce să audă că ceea ce li se impută fie nu există, fie nu este faptă penală.
La mintea cocoșului
Minunate precizările ÎCCJ, dar ele dau măsura ridicolului cu consecințe tragice pentru Justiție, pentru că ele sunt, să nu spun „la mintea cocoșului”, ci la mintea oricărui student la Drept, care a promovat anul I cu rezultate onorabile. Sunt ca și cum cineva mi-ar spune mie că dacă sunt dreptaci, trebuie să țin stiloul cu mâna dreaptă.
ÎCCJ dă o palmă grea
Cele șase puncte se constituie într-o palmă grea dată halului în care a fost adusă Justiția. Dacă ÎCCJ a ajuns să comunice public magistraților chestiuni elementare de Drept și de aplicare a lui, înseamnă că situația este gravă. Nu cred că demersul ÎCCJ va conștientiza pe vreunul dintre magistrații care se fac vinovați de încălcarea principiilor enumerate. Cine poate comite fapte de natura celor incriminate a îmbătrânit în rele, așa s-a format, este deja desfigurat, decăzut din condiția umană și din aceea de magistrat.
Nu asta este soluția!
Nu cred că soluția este dăscăleala publică a magistraților, ci instituirea unei reale legi a răspunderii lor pentru culpele săvârșite cu rea-credință sau din gravă neglijență. Dacă ar exista așa ceva, cei din categoria expusă ar părăsi imediat sistemul, din frica de a nu-și pierde libertatea și averile. Ar rămâne doar cei cu carte și bun-simț. Până una-alta, de așa ceva nu vor să audă și sunt unanim solidari. La fel de solidari cum sunt și când vine vorba despre privilegiile deșănțate, prin care mulți dintre ei au fost transformați din oameni în ne-oameni.
