Am primit, punctual și precis ca un metronom, curierul de Bruxelles. Am observat, cu surpriză și de ce nu, cu plăcere, că decidenții de la UE au adăugat câteva informații mai deosebite, eu le numesc senzaționalul cultural/științific. Poate ca să mă distreze un pic, pentru că îmi este din ce în ce mai greu.

Pe 24 septembrie s-au născut F. Scott Fitzgerald, Jim Henson, Grigori Potemkin, Albrecht von Wallenstein, Aurel Giroveanu, Nicolae Licareţ, Corneliu Omescu.

În calendarul creştin-ortodox sunt Sfinţii: Tecla, întocmai cu Apostolii şi Siluan Athonitul.

Tradiţional, Teclele, Teclele Berbecilor. Sărbători de toamnă foarte vechi, din neolitic, destinate „înfrăţirii cu lupii”. Definitiv, sărbători ale dacilor, probabil preluate de la agatârşi şi cabiri!

„Încep sărbătorile de toamnă consacrate lupilor” (Antoaneta Olteanu, CPR, 2001, pagina 416.)

Prin alte părţi Teclele se numesc Filipi, de exemplu, în judeţul Prahova şi ţin trei zile. În aceste zile nu se mătură prin casă, nu se râşneşte, nu se macină, nu se coase, nu se spală, nu se umblă cu frigări, ţepoaie, furci, topoare sau alte unelte ascuţite. (Pamfile, SLR, 1997, pagina 177.)

Lupul Şchiop şi cu a lui haită de nouă Lupi de Foc (iniţial au fost şase, dar au furat lupoicele tăciuni aprinşi pe Lună Plină şi au zămislit încă trei Lupi de Foc, că s-a stricat tare poporul) ei bine, Filipii şi cu Lupul Şchiop se pregătesc să-i muşte de inimă pe cei care sunt pe lista lu' Sân Petru. (Speranţia)

Tradiţia orală, folclorul, spune că până prin secolul XIX exista la români, în unele sate, un „voievod al lupilor”. Desenele de epocă îl arată îmbrăcat în alb şi cu o căciulă arătoasă, specifică. Seamănă până la identificare cu un „tarabostes”, cu un nobil dac. "Bărbaţii tari", cei care se trăgeau din lupi.  Numai voievodul lupilor ştia cuvintele, formula, care îi făcea pe lupi să asculte şi să nu mai atace animalele oamenilor. Pentru că lupii nu atacau pe daci şi pe urmaşii lor atâta timp cât erau din aceiaşi rasă, miroseau la fel ca strămoşii. Erau „fraţi”!

Pe 24 septembrie, la câteva zile de la echinocţiu, voievodul lupilor pleca singur, cu „daruri” pentru lupi. De obicei, o carcasă de berbec, de unde Teclele Berbecilor. Se întâlnea cu haita, oferea darul şi „vorbea” cu şeful haitei, cu lupul alfa. Niciodată voievodul nu a fost atacat de lupi şi niciodată haita nu a rupt legământul. Sigur, atacau lupii turme şi cirezi, dar nu din satul voievodului.

"Probabil că a existat şi un voievod al urşilor, un alt voievod al zimbrilor, dar nu se mai ştie. S-a uitat şi limba lupilor şi nici lupi nu prea mai sunt. Pentru că lucrurile importante, naturale, de aici, de la noi, au fost uitate, au fost înlocuite cu altceva, ce ne este străin şi lucrul acesta ne face slabi şi neputincioşi... (sursa Corneliu Decebal Vulpe, Comuna Drajna, Sat Drajna de Sus, Cătun, judeţ Prahova, a fost ”ține-calul”, ordonanța, Mareșalului Antonescu, Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi!).

Vedeţi, noi, daco-romanii, avem în sânge, undeva în subconştient, poate în memoria colectivă, cum ar spune marele Jung, ascendenţa noastră din lupi, crezul vechi al strămoşilor noştri, dacii şi romanii. De aceea nu dorim să ucidem căţeii, aceşti urmaşi domestici şi simpatici ai lupilor. Este o problemă de rasă! Şi ungurii au un fel de Lup Şchiop, pe lupul de pustă Forkaş. Oare de ce nu avem o alianță strânsă cu Ungaria, cu V4, de ce cei mari și tari au ațâțat mereu ura între maghiari și români? Bună întrebare! Cornelius Agrippa, marele inițiat, polymath și ocultist, spunea că dacă ungurii s-ar fi aliat cu românii, alianța respectivă ar fi cucerit toți Balcanii și ar fi dictat în Europa. De acest lucru s-au temut imperialii, rușii, turcii și nemții!

 

Despre ziduri si alte cugetari vezi:  https://evz.ro/toata-lumea-construieste-ziduri-horoscopul-lui-dom-profesor.html.

 

Am primit, punctual și precis ca un metronom, curierul de Bruxelles. Am observat, cu surpriză și de ce nu, cu plăcere, că decidenții de la UE au adăugat câteva informații mai deosebite, eu le numesc senzaționalul cultural/științific. Poate ca să mă distreze un pic, pentru că îmi este din ce în ce mai greu. Iată:

 

Un sondaj realizat de Universitatea din Islanda a constatat că 62% dintre islandezi cred că elfii, spiridușii etc fac parte din viața reală.  De fapt, recent, protestatari au susținut că traseul proiectat al unei autostrade, ar distruge o „biserică elfă”, care pentru mulți era doar o piatră gigantică. În cele din urmă, „biserica” a fost mutată într-un loc sigur, astfel încât să nu fie afectată și construcția a continuat. Deși stânca cântărea 70 de tone și a necesitat o macara pentru a o muta, păstrarea locurilor importante pentru elfi este sacră pentru islandezi.

Istoriile cu elfi din Islanda au originea în poeziile din epoca vikingă din jurul anului 1000. Pentru islandezi, acești elfi nu sunt personaje comice care construiesc jucării pentru Moș Crăciun; de fapt, seamănă foarte mult cu oamenii și pot varia în mărime. Mulți cred că o nenorocire gravă se va abate asupra celor care îndrăznesc să construiască pe teritoriul elfilor, chiar dacă ei nu pot fi văzuți - de aici și conservarea „bisericii”.

 

Cimitirul Brompton din Londra inspiră câteva credințe ciudate. Este ultimul loc de odihnă al lui Hannah Courtoy , care avea un respect religios pentru cunoștințele astrologice (și poate mistice) ale egiptenilor antici. Ea este îngropată acolo, împreună cu două dintre fiicele ei, într-un mausoleu masiv de grani, care include un vârf de piramidă și o ușă de bronz decorată cu hieroglife egiptene.

Intrarea are, de asemenea, o gaură de cheie, dar cheia care o deblochează se pare că a fost pierdută, ceea ce - împreună cu istoria lui Courtoy - a consolidat reputația aparte a mormântului. Deoarece nimeni nu poate intra în interior pentru a confirma, sau nega, suspiciunile superstițioase, există o legendă locală care spune că nu este deloc un mormânt, ci o mașină a timpului. Cu toate acestea, istoricul Stephen Coates a declarat pentru Mental Floss : "Nu este o mașină a timpului. Este o cameră de teleportare ". După declarație se spune că nimeni nu l-a mai văzut pe Stephen Coates!

 

Maestrul suspansului, care îngrozea publicul cu filme precum Psycho și The Birds, se considera un ovofob - cineva speriat de ouă. Alfred Hitchcock i-a explicat unui reporter în anul 1963: „Sunt speriat de ouă, mai rău decât speriat; mă revoltă! Lucrul acela rotund, alb, fără găuri, iar când îl spargi, în interior există acel galben, rotund, fără găuri... Sângele este vesel, roșu. Dar gălbenușul de ou este galben, revoltător. Nu l-am gustat niciodată. "

 

Cred că o să-mi fac un ou fiert, moale. Micul dejun după modelul lui Vladimir Vladimirovici, adică un ou fiert moale, o felie de pâine neagră, mediu prăjită și o cafea tare fără zahăr. Uneori adaugă un avocado, pe care îl drege cu puțină sare și zeamă de lămâie. În speranța că mâine este, în definitiv, o altă zi!