Editura Evenimentul si Capital

Vești proaste din Finlanda. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Radu Ștefănescu
Autor: | | 0 Comentarii | 11498 Vizualizari

Horoscop Vă invit, pentru câteva minute, în HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR, un univers extins. Nu este un horoscop oarecare, repet, este ”horoscopul lui Dom’ Profesor”. Un altfel de horoscop, în care vă povestesc multe, multe amintiri adevărate, aventuri nepereche în 54 de țări, folclor, mitologie, știri, unele confidențiale, via UE, astrologie popularizată, teorii, știință, inginerie, pilde cu Nastratin Hogea, umor, normalitatea și moralitatea mic burgheză, dintre cele două războaie, atât de dragi mie - pe scurt, viața unui om al păcii care a trecut prin multe, prin prea multe, iubitor de adevăr și de sinceritate, mereu în luptă cu răul și cu ticăloșii. Vă salut, după cum vă salutam acum mulți ani, când, mulți ani de zile am fost pe sticlă în fiecare zi, la două televiziuni diferite: Servus, zodiilor!

25 februarie

Horoscop Pe 25 februarie s-au născut Pierre-Auguste Renoir, Friedrich Haendel, Enrico Caruso, Carlo Goldoni, Anthony Burgess, George Harrison, Benedetto Croce, Tom Courtenay, Tea Leoni, Costache Antoniu, Richard Oschanitzky, Jean Georgescu, Virgil Duda.

Horoscop Nimic în "Kalendar" iar în calendarul creştin-ortodox sunt Sfinţii: Tarasie din Constantinopol, Alexandru şi Ipatie.

Până la 1 Martie, deci, nici astăzi, nu este nicio sărbătoare, notificare importantă, în calendarul vechi al poporului român. Apoi încep sărbările primăverii, trecerea înceată de la elemenul apă la elementul aer, până la echinocţiul de primăvară.

De mult, de luni de zile, din toamnă, dragi lupi, padawani şi hobbiţi, nu am mai vorbit cu prietenul meu finlandez Pekka şi soţia lui Kirsi. M-am bucurat mult, când, noptea trecută, m-au sunat pe Skype, principalul meu mijloc de comunicaţie.

Am fost oaspetele lor pe la începutul anilor 90' când mă interesa administraţia publică şi politicile locale, Pekka este consilier municipal. Apoi, Pekka, stâncă în finlandeză, mi-a întors vizita, a venit de mai multe ori în România, uneori însoţit de studenţii lui. Sociolog fiind şi încă unul mare de tot, blondul finlandez, înalt de aproape doi metri, găseşte România magnifică şi fascinantă din punct de vedere a cercetării sociologice!

De fiecare dată când vorbesc cu cei din Finlanda, ei trag de mine cât pot ca să le fiu oaspete. Aşa este eticheta nordică, nu trebuie niciodată să rămână datori!

Şi de data aceasta credeam că este o invitaţie. Ei bine, nu! Pekka era, evident, îngrijorat şi neliniştit, Kirsi avea cearcăne şi parcă plânsese. O ceartă (care la ei este rarisimă) şi o să mă pună drept judecător. Ei bine, nu!

Ascultam ce îmi spuneau şi nu îmi venea să cred. Când am fost în Finlanda am rămas cu gura căscată la nivelul lor de trai, la modul nordic, eficient, în care se gospodăreau. Acum, Pekka îmi spune că s-a ales praful. Nu sunt nişte amărâţi, Pekka este profesor la Universitatea din Helsinki, membru corespondent al Academiei Regale din Stockholm şi consilier municipal, iar Kirsi este angajata faimoasei filarmonici din capitala Finlandei. Violonistă principală.

Pekka îmi prezintă un tablou de coşmar. Încet, cu experienţă de profesor universitar, îmi dă toate amănuntele, toate cifrele. Aflu că 80% din comerţul Finlandei era cu Rusia, de fapt nu cu Rusia, ci cu Karelia, Salla şi Petsamo, părţi din Finlanda ocupate de ruşi în al Doilea război mondial. Acest comerţ era şi o modalitate de a ţine aprope pe finlandezii aflaţi sub ocupaţie, să nu se rusifice.

Embargoul impus de UE Rusiei a băgat Finlanda în criză. UE nu şi-a respectat promisiunile, nu a decontat nici 50% din pierderile finlandeze. Suntem prea puţini, prea politicoşi şi prea civilizaţi ca să ne cerem drastic drepturile, se plânge Pekka. Ca urmare, salariile nu au mai crescut, nici alocaţiile pentru copii, nu se mai acordă nouă salarii la ieşirea la pensie, produsele de pe piaţă sunt mai scumpe, nu se mai dau bonificaţii generoase, şomajul a crescut, la fel şi nemulţumirea socială. Aceasta, coroborat cu prelurea, acum vreo doi ani, de către Microsoft a Nokiei care a produs câteva mii de şomeri de înaltă pregătire, ceea ce, pentru o populaţie de câteva milioane, cam cinci, contează enorm. Bomboana pe colivă au fost cei 40.000 de musulmani, repartizați de UE. Al patrulea Reich a spus ca o sa dea Finlandei 60.000 de euroi pentru fiecare bucata de musulman, pentru costuri și daune. UE nu a dat nici a zecea parte și acum finlandezii au probleme uriașe cu primitivii musulmani, care se cred la ei acasă.

În plus rușii devin din ce în ce mai obraznici și agresivi. În această iarnă au efectuat manevre militare de iarnă până în granița Finlandei, ba uneori au și trecut-o provocand incidente cu somații și focuri in aer. Bun, rușii și-au cerut scuze, au râs și au dat grănicerilor finlandezi sticle de vodcă, dar acum erau la manevre.

Rușii nu au uitat ce au pățit în cursul ciudatului Război de Iarnă, septembrie 1939 – martie 1940, când, o armată finlandeză puțin numeroasă, dar excelent pregătită, cu 10 (zece) tancuri în funcțiune au ținut pe loc, mai mult, în șah, enorma Armată Roșie, mult mai numeroasă, cu 2.500 de tancuri de front, în funcțiune. Nici finlandezii nu au uitat că au făcut parte din Mama Rusie, ca un ducat cu autonomie și drepturi speciale. Nici rușii…

Miroase a război și în Nord, se vrea retrasarea granițelor după alte criterii, post-moderniste, să le spunem așa, dreptul popoarelor nu mai este actual, se pare. După cum se vede doctrina Moscovei este, în prezent: ”ceea ce a fost al nostru cândva, ni-l luăm acum înapoi”. Exemplul Crimeei este edificator și concludent.

Finlanda nu face parte din NATO și bine face! Nu și-a desenat o țintă pe piept. Niciunul dintre aliații Finlandei nu i-au sărit în ajutor când au fost invadați de ruși, finlandezii au experiență cu ”scuturi” și alte minciuni gogonate. Tratatele nu valorează nici cât hârtia pe care au fost scrise, contează doar armata proprie, capacitatea de apărare. Kirsi, finlandeza cea brunetă și drăguţă, a intervenit brusc: uite ce este, prietene drag, ne gândim să plecam din ţară, dacă va fi cazul, dacă începe războiul, avem trei copii, trebuie să ne gândim la ei, iar Pekka, cât este el de războinic finic, la anul va fi scos din evidențele militare, din cauza vârstei. Crezi că ne poţi găzdui un timp la cabana ta din Prahova?

Sigur că da, cu plăcere, vă aşteptăm, să veniți cu tot tribul, spun, dar ştiţi care este situaţia din România. Ştim foarte bine, prietene, răspunde Pekka, dar tu ai uitat un amănunt: voi nu aveţi graniţă comună jumătate de ţară cu Rusia, cum avem noi și nu ați fost un ducat, parte din Rusia!

Da, corecte observații, de bun simț. Se repetă istoria? Probabil că da… dar finlandezii au, pe undeva, în Nord, un vânător mic de statură, care nu ratează niciodată ținta. De fapt, sunt mai multe zeci de mii. Nu-l cheamă Symo Häyhä, o să aflăm cum îl cheamă, dacă, Doamne ferește, o să înceapă războiul!

Sunt un om al păcii, am fost întotdeauna, dar nu pot să nu văd semnele și să nu aud zvonurile, șoaptele… România este din nou, pentru a câta oară, în tabăra greșită, a pierdut războiul înainte să înceapă, pentru că nu are arme și armată. Cum polonezii au putut și noi nu, care am început capitalismul fără datorii și cu posibilități industriale decente, aveam o industrie de armament bună, care se putea perfecționa rapid, niște ofițeri, generali și un stat major capabil. Avem militari foarte buni. Turele din Afghanistan și Irak, toate notate ”excepțional” sunt mărturie. Iar acum, nonbeligeranți sunt trimiși în Mali. Dar nu sunt destui, nu avem arme moderne. Probabil că o să fim din nou, pentru a câta oară, obiectul tranzacției dintre licurici, o să intrăm din nou pe un șervețel de hârtie…

Sper să fie doar iluzia nefastă a unuia care își iubește prea mult țara, și o vrea independentă și bogată, visul, ce spun eu, coșmarul unei nopți de iarnă geroasă, cum nu a mai fost în iarna asta. Dar romanii, strămoșii noștri, aveau dreptate: Si Vis Pacem, Para Bellum!

Nu știu la ce film să mă uit, ce să revăd. Poate la un film frumos, o comedie muzicală, sigur că da, un film franțuzesc splendid din anul 1967, ”Les Demoiselles de Rochefort” cu Catherine Deneuve, Françoise Dorléac, Jacques Perrin și Gene Kelly. Nu mai îmi amintesc mare lucru, doar, că, după ce văzusem filmul la Scala lui Victor Sandu, mă îndrăgostisem, câteva zile, de roșcata Françoise, ce soartă tragică a avut și fata asta!

Suedia - România LIVE VIDEO. Se joacă ACUM

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Horoscop

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI