Din fericire, la noi, în Texas, dacă îţi intră în casă un străin, ai dreptul să-l împuşti şi abia apoi să pui întrebări.

Faptele. O familie de români se mută într-o casă din Northampton, Anglia, pretinzând ulterior că un bărbat întâlnit la magazin le spusese că ar fi goală. Proprietarul, revenit acasă fiindcă îşi uitase portofelul, cheamă poliţia, apoi îi dă în judecată pe români.

Aceştia scapă de acuzaţia de jaf şi rămân doar cu o condamnare de 100 de ore de muncă în folosul comunităţii plus monitorizare pe timp de un an, pentru distrugere (au spart geamurile, pătrunzând prin efracţie, şi au vrut să schimbe butucul de la uşă). Acum stau cu chirie, în Great Gull Crescent, Southfields. Personajele. Capul de familie Mihai Dediu (30 de ani), vorbitor modest de engleză, aflat în Anglia de trei ani, muncitor în construcţii plătit cu 150 de lire pe săptămână (circa 680 de lei). În fotografia reprodusă de presa britanică, Dediu zâmbeşte şi poartă un maiou cu simbolul unei firme de echipament sportiv pe piept.

Laura Dediu (24 de ani), la fel de zâmbitoare în instantaneul amintit, în care se mai zăreşte un bucheţel de flori împachetat în celofan, pus într-un pahar de plastic situat pe o maşină de spălat; soţie şi mamă a două fetiţe – de doi şi de opt ani.

Judecătorul  Richard Bray de la Curtea Regală din Northampton, un ţinut care se confruntă cu multe cazuri de imigraţie ilegală. Magistratul povesteşte cum a ajuns acasă proprietarul descoperind o maşină străină şi luminile aprinse, apreciază că păţania aminteşte de vremurile lui Dickens şi constată că e un caz bizar, neputând să-şi amintească, după 26 de ani de meserie, o situaţie în care spărgătorii să comită infracţiunea alături de un copil mic (probabil, mezina).

Reacţiile lor. Culese de pe forumurile publicaţiilor britanice care au prezentat cazul: "românilor nu li s-a părut că era ocupată casa? Desigur, nu"; "de ce n-au fost deportaţi?"; "e a treia oară când aud de o poveste cu imigranţi ilegali. Ce e interesant e că toţi spuneau acelaşi lucru: cineva i-a informat într-un magazin că se pot muta în casa altcuiva"; "ar trebui trimişi înapoi în Polonia" (?!); "nimeni n-ar trebui primit în ţară fără un domiciliu şi o casă asigurate".

Sau: "românii sunt cei mai răi şi nu sunt rasist. Ei nu sunt bine primiţi aici, dar sfârşesc cu mai multe drepturi decât britanicii"; "cum vor munci în folosul comunităţii dacă nu înţeleg engleza?"; "ştiţi cumva când pleacă Regina pentru câteva zile, fiindcă m-aş muta la palat"; "nu vrem necazuri precum cele provocate la Belfast de ţiganii din România"; "din fericire, la noi, în Texas, dacă îţi intră în casă un străin, ai dreptul să-l împuşti şi abia apoi să pui întrebări".

Reacţiile noastre. Culese de pe forumul EVZ: "păcat de ei, nu par ţigani"; "mie chiar nu-mi pare rău de europeni, las’ să vadă şi ei cum e cu ţiganii"; "a făcut cineva mişto de români, le-a spus că se pot muta şi au pus botul"; "puţină muncă obştească face bine la coronare".

În loc de concluzii. Un proverb mereu valabil: ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Şi o întrebare: cine pică mai prost în această tărăşenie, ai noştri, cu o viziune originală asupra proprietăţii, ori ai lor, cu politica de frontiere deschise?

CITIŢI ŞI:

    S-au mutat în casa unui britanic, fără ştirea acestuia