Am tot scris că nu înțeleg timiditatea cu care guvernul condus de Ludovic Orban se comportă în perspectiva crizei economice ce stă să vină. Un apropiat de-al său mi-a spus că nu vrea să ia măsuri populiste precum tizul de la Budapesta, Viktor Orban. Pot înțelege o asemenea preocupare dintr-o perspectivă istorică, dar mă tem că rămânem cei mai fraieri din Europa.

De ce? Citiți corespondența de aseară a Radio România Actualități de la Berlin:

„Pachetul economic, aprobată de executivul de la Berlin, are un volum total de 750 de miliarde de euro.  Pentru finanțarea lui cabinetul federală a introdus o suplimentare de buget de 156 de miliarde de euro, cu 100 de miliarde mai mult decât permite așa-numita „frână a datoriei”, un amendament introdus în Constituție în 2009, pentru a frâna contractarea de noi datorii.

Se renunță la principiul „zero negru”, care a ajutat Germania să aibă un buget echilibrat, fără a face noi împrumuturi. Acest pas este corect și necesară – a spus Olaf Scholz – subliniind că guvernul va face tot ce îi stă în putință pentru a susține companiile, locurile de muncă și sănătatea în Germania.

Companiile foarte mici și întreprinzători independenți, muzicienii, fotografii și alții, care nu pot lua acum împrumuturi primesc între 9.000 și 15.000 de euro timp de trei luni. Piedicile birocratice sunt reduse la minimum, așa încât beneficiarii trebuie doar să dea asigurări că se confruntă cu o deficiență de lichidități, din cauza crizei coronavirusului.

De asemenea, urmează să fie aprobat un fond de stabilizare a economiei de câteva sute de miliarde, care va fi folosit pentru preluarea unor participații în companiile afectate de criză.

În plus, este activat un program de împrumut nelimitat prin intermediul băncii germane de stat KFW, pentru a acorda credite firmelor care se confruntă cu dificultăți.

Dacă este nevoie companiile mari precum Lufthansa pot fi salvate inclusiv prin naționalizare. Guvernul federal intenționează să le ofere garanții în valoare de miliarde și să preia creanțele, urmând ca după terminarea crizei acestea să fie reprivatizate.

De asemenea, companiile din Germania pot întârzia plata impozitelor. Este interzisă, totodată, rezilierea contractelor de chirie în cazul în care chiriași nu-și mai pot achita datoriile din cauză că au rămas fără salarii. Regula e valabilă de la 1 aprilie până la 20 septembrie.

În plus, se va apela din nou la programul de muncă redusă, respectiv kurzarbeit, introdus pentru prima dată în perioada crizei financiare din 2008, grație căruia companiile germane pot solicita ajutoare de la stat pentru a acoperi costurile ce apar din păstrarea angajaților care lucrează cu un program mai scurt.

Numărul acestora este evaluat la două milioane de persoane. Costurile ar putea depăși orice am văzut în perioada crizelor economice și a dezastrelor naturale în ultimele decenii în Republica Federală-  a declarat directorul Institutului pentru Cercetări Economice, Clemens Füstst. Căderea economică ar putea fi asemănătoare celei din anii ’30.”

Sincer, nu cred că mai trebuie spus nimic!

Ba da! Ludovic, nu vrei să-l imiți pe dictatorul de la Budapesta, atunci fi măcar un Cancelar mai mic…