De la căderea, la 7 decembrie, a regimului Assad din Siria, numeroase delegații străine au vizitat Damascul pentru a evalua noii deținători ai puterii. Siria nu poate scăpa de geopolitica din afara Orientului Mijlociu.

Recent, o delegație europeană formată din miniștrii de externe ai Franței și Germaniei s-a întâlnit cu noul lider de facto al Siriei, Ahmad al Sharaa. Scenariul lor a fost previzibil. În mare parte în coordonare cu puterile regionale, așteptările lor generale sunt clare: niciun sprijin pentru radicalism, nicio armă chimică și respectul pentru minorități și includerea acestora. În plus, europenii au dorit retragerea bazelor rusești din Siria.

Până în prezent, noul guvern a fost deschis la discuții, încercând să obțină concesii diplomatice și economice ori de câte ori este posibil. Acesta negociază cu Rusia bazele sale navale și aeriene strategice. Chiar dacă se ajunge la un acord, acesta ar putea să nu fie sustenabil din punct de vedere politic, având în vedere carnagiul provocat de aviația rusă începând din 2015.

Ministrul ucrainean de externe, Andrii Sybiha, a vizitat recent Damascul în căutarea unui parteneriat strategic cu noul guvern.

Ucraina încearcă să contracareze influența Rusiei și să obțină puncte diplomatice cu aliații săi americani și europeni. În plus, dorește noi piețe pentru exporturile de cereale ale Ucrainei și să înlocuiască Rusia ca furnizor cheie de alimente pentru Siria.Ucraina a trimis cel puțin 20 de ajutoare sub formă de transporturi de făină.

Kievul a întrerupt relațiile cu regimul Assad după invazia Rusiei din 2022 și a sprijinit forțele opoziției siriene cu tehnologia sa de drone.Acest lucru a construit legături valoroase. În plus, atât Ucraina, cât și noile guverne siriene împărtășesc o narațiune politică comună ca victime ale agresiunii ruse.

Interesul principal al SUA de-a lungul războiului civil din Siria a fost limitarea amenințării Statului Islamic (Isis).Până în prezent, Forțele Democratice Siriene (SDF) conduse de kurzi, care domină estul Siriei, s-au dovedit a fi un partener de încredere. Guvernul de tranziție al Siriei ar putea lua în considerare un rol mai activ în acest sens, în special dacă poate ajunge la o formă de înțelegere cu FDS. Recentul atac terorist din New Orleans, inspirat de Isis, va consolida această temă pentru viitoarea administrație Trump în momentul în care aceasta își va evalua politica privind Siria.

În ciuda sprijinului diplomatic acordat anterior familiei Assad, strategia Chinei pentru Orientul Mijlociu nu a fost fundamental subminată de prăbușirea regimului. China rămâne în mare parte un actor economic. Interesele sale se află în primul rând în regiunea Golfului, cu state producătoare de energie precum Iran, Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite.

Într-un context geopolitic mai larg, China este mai preocupată de fiabilitatea pe termen lung a partenerilor săi cheie, Rusia și Iran. Fiind principalii susținători ai lui Assad, ambii au fost umiliți de prăbușirea bruscă a regimului.

China își va exercita pur și simplu răbdarea strategică în ceea ce privește Siria: pe termen scurt, va face declarații și îi va lăsa pe alții să rezolve problemele; pe termen lung, va încerca să profite de orice oportunități economice viabile care apar, dacă există.

SYRIA’S GEOPOLITICS BEYOND THE MIDDLE EAST

by Marco Vicenzino

Since the December 7th downfall of Syria’s Assad regime, many foreign delegations have visited the Damascus to gauge the new powerholders. Syria cannot escape the geopolitics from beyond the Middle East.

Recently, a European delegation including the foreign ministers of France and Germany met Syria’s new de facto leader Ahmad al Sharaa. Their script was predictable. Largely in coordination with regional powers, their general expectations are clear: no support for radicalism, no chemical weapons and respect for minorities and their inclusion. In addition, the Europeans wanted Russia’s bases out of Syria.

The new government has so far been open to discussions, aiming to extract diplomatic and economic concessions wherever possible. It is negotiating with Russia over its strategic naval and airbases. Even if a deal is reached, it may not be politically sustainable, given the carnage inflicted by Russian air power since 2015.

Ukraine’s foreign minister Andrii Sybiha also recently visited Damascus in search of a strategic partnership with the new government. Ukraine seeks to counter Russian influence and score diplomatic points with its US and European allies. Furthermore, it wants new markets for Ukraine’s grain exports and to replace Russia as a key food supplier to Syria. Ukraine has sent at least 20 aid shipments of flour.

Kyiv cut relations with the Assad regime after Russia’s 2022 invasion and has backed Syrian opposition forces with its drone technology. This built valuable ties. In addition, both Ukraine and Syria’s new governments share a common political narrative as victims of Russian aggression.

The core US interest throughout Syria’s civil war has been containing the threat of Islamic State (Isis). Until now, the Kurdish-led Syrian Democratic Forces (SDF), which dominate eastern Syria, has proved a reliable partner. Syria’s transitional government may consider a more active role in this, in particular if it can reach some form of accommodation with the SDF. The recent Isis-inspired terrorist attack in New Orleans will reinforce this topic for the incoming Trump administration as it assesses its Syria policy.

Despite previous diplomatic support for the Assad family, China’s Middle East strategy has not been fundamentally undermined by the regime’s collapse. China largely remains an economic player. Its interests primarily lie in the Gulf region with energy-producing states such as Iran, Saudi Arabia, Qatar and the United Arab Emirates.

In a broader geopolitical context, China is more concerned about the long-term reliability of its key partners Russia and Iran. As the main Assad supporters, both were humiliated by the regime’s sudden collapse.

China will simply exercise strategic patience with Syria: in the short term, pay lip service and let others sort out the mess; in the longer term, try to seize whatever viable economic opportunities arise, if any.