tineri / Sursa foto: Dreamstime
Din cuprinsul articolului
În România anului 2025, statistica demografică nu mai e doar un tabel rece: se materializează în presiunea pe umerii unei generații întregi de adulți. Aceia care trebuie să susțină în același timp copii aflați încă în responsabilitatea lor și părinți trecuți de vârsta activă. Sociologii îi numesc „generația sandviș” – oameni prinși între două laturi ale ciclului familial, pentru care demografia devine o povară socială și economică palpabilă.
Date demografice recente arată un tablou care explică presiunea invizibilă asupra acestor familii. Structura populației arată că persoanele de 65 de ani și peste reprezintă aproape un sfert din populație, în timp ce segmentul de vârstă 15–64 de ani continuă să se contracte. Această creștere a proporției populației vârstnice, combinată cu un număr relativ mai mic de tineri, creează presiuni asupra adulților activi din punct de vedere economic.
De ce fenomenul este denumit „generație sandviș”
Noțiunea „generație sandviș” descrie situația în care adulții de vârstă mijlocie (de regulă între 35 și 55 de ani) se regăsesc în situația de a oferi sprijin atât copiilor, cât și părinților lor. Acest concept apare în literatura sociologică europeană ca rezultat al creșterii speranței de viață și scăderii fertilității, ceea ce duce la suprapunerea mai multor generații active în același interval de timp.
În plus, studiile comparative la nivel european arată că persoanele în vârstă tind să se bazeze tot mai mult pe sprijinul adulților din familia lor, fie prin suport financiar, fizic sau prin îngrijire informală. Această dinamica este întărită de datele OECD potrivit cărora aproximativ 60% dintre persoanele de 65 de ani și peste raportau în 2020 că au primit sprijin de la membri ai familiei sau din rețeaua socială.
Demografia României – mai puțini tineri, mai mulți vârstnici
România, ca multe alte state europene, se confruntă cu un proces accelerat de îmbătrânire a populației. Datele oficiale arată că ponderea persoanelor de 65 de ani și peste este de aproape 23% din totalul populației. În același timp, segmentul de vârstă 15–64 de ani, adică populația considerată activă, reprezintă 62% din totalul locuitorilor.
Aceste cifre traduc în termeni sociali realitatea că tot mai puțini adulți activi economic trebuie să susțină atât copiii încă dependenți (sau tineri adulți fără independență financiară deplină), cât și părinții vârstnici care pot avea nevoi crescute de îngrijire medicală sau sprijin financiar.
Presiunea economică asupra familiilor active
Presiunile exercitate asupra gospodăriilor care se regăsesc în această situație sunt multiple. Copiii aflați încă în educație sau la începutul carierei nu contribuie de regulă la bugetul familiei. Pe de altă parte, părinții vârstnici pot avea nevoie de sprijin pentru cheltuieli medicale, medicamente, îngrijire pe termen lung sau simple costuri de trai, mai ales în condițiile în care veniturile pensionarilor sunt adesea sub nivelul necesar pentru o viață confortabilă.
Această dualitate de responsabilități amplifică vulnerabilitatea economico-socială a familiilor. Deși datele din sursele oficiale românești nu oferă încă un indicator specific pentru „generația sandwich”, trendurile demografice și datele europene arată că astfel de familii sunt din ce în ce mai numeroase și mai expuse stresului financiar.
Familia extinsă ca mecanism informal de sprijin
În România, familia extinsă a jucat dintotdeauna un rol important în asistența reciprocă între generații. Studiile citate în literatura sociologică arată că sprijinul intergenerațional – părinții care ajută bătrânii și copiii în același timp – este mai frecvent în societățile cu tradiții puternice de solidaritate familială.
În absența unor politici sociale extinse care să ofere suport formal pentru îngrijirea copiilor și pentru îngrijirile pe termen lung destinate persoanelor vârstnice, familiile active sunt adesea nevoite să suplimenteze aceste sarcini prin resurse proprii – timp, bani și energie. Aceasta se traduce în povara „generației sandwich”, care riscă astfel o scădere a calității vieții în favoarea prioritizării nevoilor celorlalte două generații.
Provocări pentru politici publice
Presiunile generate de structura demografică impun provocări pentru politicile publice din România. Ponderile tot mai mari ale populației vârstnice, combinate cu ritmul lent de creștere al ponderii populației tinere, obligă autoritățile să regândească sisteme de sprijin social și de îngrijire. Protecția socială, serviciile de îngrijire la domiciliu, accesul la servicii de sănătate adaptate pentru vârstnici și sprijinul financiar pentru familiile cu copii sunt doar câteva dintre domeniile în care intervențiile ar putea atenua presiunea asupra generației active.
