Din punctul de vedere al lui Yves Thréard, redactor-adjunct al cotidianului Le Figaro, Franța a învățat în ultimii ani să trăiască sub amenințarea islamismului. „Nu trece o lună … fără un atac ucigaș însoțit de strigătul Allahu Akbar… Dar ce rost are lupta împotriva efectelor islamismului, dacă nu abordăm originile acestei ideologii a morții? Totuși, pe acest front, negarea continuă să concureze cu naivitatea. Nimic nu s-a schimbat în ultimii cinci ani. Din contra”.

Ziaristul francez exagerează, desigur, atentatele teroriste au făcut mai puține victime de la o vreme încoace. Totuși, Thréard are mare dreptate când afirmă că teroriștii “continuă lupta care, chiar și fără arme, are tot alura unui război între civilizații”.

 

În acest conflict, doar una din tabere pare dispusă să cedeze pentru a apăra pacea. “În numele diversității, al nediscriminării și al drepturilor omului, Franța a acceptat o serie de lovituri asupra culturii și a istoriei sale”. Islamiștii nu dau, însă, niciun semn că ar vrea să renunțe la violență. Nu o spune Yves Thréard, o consemnează rapoartele elaborate de aparatul anti-terorist. Se estimează că, în Franța, 12.000 de islamiști radicali se află pe lista de supraveghere a terorismului. Doar o duzină dintre aceștia sunt filați 24 de ore din 24. Sunt, însă, și mulți alții, care atacă în plină stradă. Știrile sosesc în flux continuu. Numai în ultimele zile s-au consemnat o sumedenie de violențe: poliția a rănit un bărbat înarmat cu un cuțit pe o stradă din orașului Metz, un alt bărbat, bănuit de radicalizare, a înjunghiat mortal un om în suburbia Villejuif a Parisului. În ambele incidente, atacatorii au strigat „Allahu Akbar”. Le Figaro numește aceste atacuri „jihad obișnuit”. E vorba numai de partea manifestă a acestui război.  De teamă să nu fie acuzați de rasism și xenofobie, jurnaliștii francezi se tem să facă vreo legătură între islamism și incendierile de mașini, ambuscadele din suburbii împotriva poliției și a pompierilor sau atacurile la întâmplare asupra trecătorilor. De fiecare data, agresorii sunt numiți “tinerii din cartierele populare”, dar în aceste suburbii imigranții și descendenții lor sunt majoritari.

 

Într-o țară care altădată era campioana libertății de exprimare, autocenzura crește de la an la an.  „Pentru umoriștii din Franța, este întotdeauna ușor să te amuzi cu privire la papă și la catolici, este întotdeauna ușor să te distrezi pe seama evreilor sau a protestanților”, mărturisește un colaborator al lui Charlie, pe numele său  Patrick Pelloux. Cu Islamul, nimănui nu-i este ușor. „Simțim că această religie este înfricoșătoare. Cuvântul Islam este înfricoșător, iar asupra acestui lucru, teroriștii au câștigat.”

 

Dar nu numai în arena publică islamiștii au făcut progrese uriașe, grație și mulțimii de ONG-uri, ziare și televizuni care taxează pe oricine drept rasist și xenofob dacă denunță islamizarea. Viața de zi cu zi se schimbă în mod accelerat.

 

Închisorile franceze au devenit teren de prozelitism pentru jihadiști. Suburbiile marilor orașe, unde imigranții sunt majoritari, sunt numite de Bernard Rougier, profesor la Universitatea Sorbonne-Nouvelle și director al Centrului de Studii Arabe și Orientale, „teritorii cucerite de islamiști”. În cartea pe care a publicat-o recent, Bernard Rougier susține că Islamismul este un „proiect hegemonic”, care lucrează la o „logică de ruptură” a societății franceze, a valorilor și a instituțiilor sale.

Construcția de moschei, restaurantele halal, librăriile și cluburile sportive separate fac parte din aceeași strategie. Jihadiștii vor „izolarea teritorială a comunității” de majoritatea franceză, după cum spune Hugo Micheron, cercetător la Ecole Normale Supérieure.

 

 

Există și un islam politic, care a început să depună liste electorale în suburbiile Franței. Președintele francez Emmanuel Macron s-a opus interzicerii acestor grupuri politice. „Franța este o republica islamică în devenire”, spune deschis romancierul algerian Boualem Sansal.

 

Cele două populații care trăiesc una lângă alta s-ar putea găsi curând „față în față”, după cum spunea Gérard Collomb, fost ministru de Interne, iar rezultatul va fi îngrozitor.

Încet-încet, islamismul a pătruns și în interiorul instituțiilor publice, chiar și a celor care asigură securitatea națională. Jihadiștii au recrutat zeci de soldați francezi, dar și foști militari. Atentatul din sediul Poliției a arătat care sunt riscurile. Nimeni nu mai e în siguranță „Acesta este un punct de cotitură major în terorismul islamist”, declara Gilles Kepel, expert în Orientul Mijlociu și jihadism.

Cu toate astea, la cinci ani de la crimele de la Charlie Hebdo, la Paris  s-a organizat un mare marș pentru a protesta nu cu privire la terorism, ci ka „islamofobie”. „Voltaire se estompează înaintea lui Mohamed”, scrie Éric Zemmour. Românul spune mai simplu: celui pe care vrea să îl piardă, Dumnezeu îi ia, mai întâi, mințile.

 

Te-ar putea interesa și: