Rămâne de văzut ce rol vom juca. În celălalt, există și depinde mai ales de noi. Vom pleca de aici mai mult sau mai puțin divergenți, în funcție de alegerile pe care le vom face.

Există trei motive pentru care Uniunea Europeană a fost de acord să creeze un fond extraordinar pentru a sprijini statele să răspundă crizei economice provocate de pandemie: oferirea unui răspuns rapid și comun, pentru a arăta că Europa are logică; pentru a consolida importanța priorităților politice europene, făcându-le decisive în schiţarea politicilor naționale; și pentru atenuarea asimetriei impactului economic al crizei, pentru a evita plata costurilor acestui dezechilibru mai încolo.

Având în vedere dimensiunea crizei și așteptările generalizate potrivit cărora Europa își va dovedi utilitatea, Uniunea Europeană trebuia să dea un răspuns rapid. Ţinând seama de complexitatea procesului de decizie și de saltul înainte pe care l-a reprezentat, a fost mai rapidă decât fusese sau decât ar fi fost de așteptat.

Folosirea fondurilor din Mecanismul de Redresare și Rezistenţă depinde acum de schiţarea, de către state, a ţintelor și obiectivelor aliniate cu prioritățile politice ale Comisiei Europene, din capul locului a tranziției ecologice și digitale. Ceea ce înseamnă că, indiferent care era traiectoria națională planificată, aceasta depinde acum mai mult de direcţia europeană. Definirea politicilor și a priorităților la Bruxelles este din ce în ce mai mult o condiție a ceea ce se va decide apoi în capitale.

În cursul ultimei crize, o mare parte din putere a părăsit Lisabona în favoarea creditorilor. Acum se mută la Bruxelles pentru donatori, în ciuda tensiunii dintre dorința de a executa bugetul și scrierea cecurilor sau exercitarea unei puteri sporite.

Chiar şi aşa, există marjă de manevră. În limitele impuse de obiectivele politicilor și priorităților europene, statele dispun de spațiu pentru a defini investițiile și reformele pe care le vor continua în baza planurilor naționale. Și acesta este un lucru bun, deoarece alternativa este prea multă Europă; dar dacă nu merge bine, este o bombă pe termen mediu.

Această criză este asimetrică. Pe de o parte, pentru că unii trebuie să închidă mai mult decât alţii sau pentru că unii au industrii mai dependente de mobilitate decât alţii (turismul, de exemplu). Pe de altă parte, pentru că unii aveau multe rezerve de utilizat, iar alții nu. Aici va fi diferența dintre europeni și alții.

Statele mai dependente de industriile care vor întârzia mai mult pentru a se redresa vor trebui să cheltuiască mai mult pe protecţii sociale. Cei care au mai multe puncte slabe vechi vor avea nevoie de mai mult timp pentru a face saltul de schimbare pe care Europa dorește să-l facă tranziția ecologică și digitală. Se pare că, în unele cazuri, la fel ca Portugalia, cele două circumstanțe coincid. Avem o economie mai expusă la această criză și avem o capacitate mai redusă de a răspunde. Dacă nu purtăm o răspundere mare în prima circumstanță, este evident că în cea de-a doua avem destul de multă.

De aceea, discuția despre modul în care vom folosi fondurile europene (fondul de redresare și rezistenţă și cele din cadrul comunitar obișnuit) este atât de importantă. Dacă vom susține mult impactul imediat, riscăm să avem divergențe mai mari pe termen mediu. Dacă vom pierde ocazia pe care alții o vor folosi pentru a face un salt tehnologic, divergența noastră se agravează, dar îi putem proteja acum pe cei mai afectați. Oricât de nesfârșită ar fi lista proiectelor pe care să se cheltuiască banii, va trebui să optăm. (Articol de Henrique Burnay)

https://www.dn.pt/opiniao/opiniao-dn/henrique-burnay/os-fundos-europeus-tem-um-preco-12908394.html 

Traducerea:Rador