FLORIN CIORNEI: "Vulnerabilitatea lui Cristian Diaconescu, un «băiat bun» pe care-l strică anturajul, este chiar partidul pentru care candidează".
PSD s-a aflat în mare dilemă când a fost să decidă candidatul pentru Capitală: să bage adânc mâna în lada cu dinozauri sau să apeleze din nou la vitrina de bibelouri? A optat surprinzător pentru a doua cale. Cristian Diaconescu, chiar dacă lasă impresia unui rătăcit în PSD, este o soluţie oricum mai fericită decât propunerea vreunuia dintre „adevăraţii“ social-democraţiei.
Atuul candidatului Cristian Diaconescu stă în faptul că e cel mai puţin atacabil dintre PSD-işti. Cum a sintetizat aproape perfect Miron Mitrea, când l-a îndemnat să accepte candidatura: „Cristi, du-te tu că eşti curat“. Cu Diaconescu, un politician despre care până şi Traian Băsescu are cuvinte de laudă, PSD scapă de nişte rafale electorale devastatoare. Pentru că este „curat“, el nu va fi atacat direct de contracandidaţi. Dar indirect i se pot reproşa destule: că este băiat bun, dar îl strică anturajul; că este o faţadă onorabilă pentru baronii semianalfabeţi, dar altfel artişti ai jafului; că nu este decât ghiocelul din mlaştina PSD, reprezentantul unui partid care nu reuşeşte să se schimbe. Aici este şi vulnerabilitatea candidatului Diaconescu. Că este un bibelou într-o structură unde deciziile le iau bătrânii nemuritori ai partidului. Iar partidul, după cum s-a dovedit, este Iliescu, Năstase, Hrebenciuc, Mitrea, Vanghelie ş.a.
Prima dată s-a discutat despre candidatura sa la Primăria Capitalei la sfârşitul anului trecut. Era o idee îndrăzneaţă care pornea de la premisa că PSD este un partid reformabil. Ea făcea parte dintr-o schiţă de strategie care susţinea că PSD trebuie să atace toate primăriile de oraşe mari cu oameni din generaţia nouă. Propunerea nu a stârnit prea mult entuziasm la acea vreme. Mai mult, baza partidului a dovedit că nu are nevoie de astfel de personaje. Din contră, trăgea cu nostalgie spre epoca vechiului şi gloriosului PDSR, readucându-i în frunte, alături de Iliescu şi Hrebenciuc, şi pe Năstase, Mitrea şi Miki Şpagă.
De fapt, aceasta este şi problema PSD-ului, că nu a avut o strategie coerentă. Că a fost tentat de modernizare, dar nu a renunţat la personajele învechite, că a început reforma şi a sfârşit în restauraţie. Şi astfel, a rămas necredibil.
Din acest motiv, Cristian Diaconescu va avea greutăţi când va trebui să explice electoratului de ce să pună ştampila pe el, iar voturile să intre în tolba lui Iliescu sau Năstase.
Dacă el ar câştiga Primăria Capitalei, ar deveni desigur eroul PSD. Vanghelie l-a prezentat deja entuziast drept „viitorul preşedinte al României“. Printr-o astfel de victorie, PSD, acest partid stafidit de patru ani de opoziţie incoerentă, s-ar revitaliza brusc. Nu m-ar mira ca victoria sa să fie pusă pe seama revenirii lui Adrian Năstase. Cu toate că nu are niciun merit în această nominalizare. Diaconescu nu este un sacrificat, chiar dacă argumentul lui Viorel Hrebenciuc - „partidul ţi-a dat totul, e timpul să dai ceva înapoi“ - lasă această impresie. El poate fi considerat cel mult victima partidului în care a decis să fie şi pe care nu a reuşit să-l schimbe. Ca o paranteză, când s-a pus problema revenirii lui Năstase, a rămas în neutralitate, fiindcă era certat cu Geoană.
Dacă pierde competiţia pentru Capitală, nu i se va întâmpla nimic negativ. Riscă cel mult să ajungă, ca şi predecesorul său, Mircea Geoană, un preşedinte al PSD, prin care se întreţine iluzia modernizării.
Recomandările noastre
