Fericit, cu un singur picior, după Revoluție: ” Nu am niciun regret, îmi iubesc țara”

Fericit, cu un singur picior, după Revoluție: ” Nu am niciun regret, îmi iubesc țara”

Dan Gavra și-a pierdut un picior în revoluție și cea mai bună prietenă, însă nu regret nicio secundă. Timișoreanul consideră că lupta și sacrificiile au meritat, iar faptul că românii trăiesc în democrație e cel mai bun lucru care i s-a întâmplat în ultimul timp acestei nații.

În fiecare an, pe 17 decembrie, pune o floare la mormântul Slobodancei Iezdici, împușcată mortal la Revoluție și dispărută. Erau de braț când s-a tras asupra lor, pe podul Decebal. El a supraviețuit. Acar la CFR în 1989, Gavra își amintește cum a trăit toată tinerețea încercând să își ascundă religia. Era baptist. ”Țineam rugăciunile  de fiecare dată la casa altcuiva. Aveam semne, pe stradă, când ne salutam, ca să ne recunoaștem între noi și să ne transmitem informații. La rugăciuni, puneam perne în ferestre, ca să nu se audă de afară și să nu avem probleme”, își amintește timișoreanul.

La Revoluție a fost prezent din prima zi, alături de credincioșii reformați, apoi a plecat cu masele de oameni să ceară libertate și democrație. Pe 17 decembrie a fost împușcat în picior. ”Plecasem de acasă cu mai multe rânduri de pantaloni pe mine, pentru că m-am gândit că nu știu cât de frig va fi și când am să mă întorc. A fost șansa mea. Glonțul a pătruns în picior și a explodat. A rămas un sac de piele plin cu carne și oase mărunțite. Noroc cu pantalonii care au ținut toate la locul lor până am ajuns la spital”, povestește bărbatul. A fost primul român care a parasit țara după Revoluție. A fost luat, cu un avion, și transportat în Austria, de medicii veniți să dea o mână de ajutor pentru supraviețuitorii evenimentelor din decembrie 1989. Piciorul a trebuit să-i fie amputat. Paradoxal, silit la să ducă o existență în cârje, Dan Gavra nu are niciun moment de regret. E mereu cu zâmbetul pe buze: ”Pentru ţara pe care-o iubesc mi-am pierdut piciorul. Nu mi-a părut rău nicio secundă. Dacă acum s-ar pune problema să plec să lupt din nou în Revoluție, și să mi se întâmple aceași lucru, nu aș ezita. Dacă e nevoie îmi pun la bătaie și celălalt picior. Cred că am obținut ce am vrut în 89. Avem democrație”, spune revoluționarul.

 

Ne puteți urmări și pe Google News