O familie de artiști din „Epoca in „Epoca de Aur”, la Galeria Romană

O familie de artiști din „Epoca in „Epoca de Aur”, la Galeria Romană

Galeria Romană propune o incursiune inedită cu o nouă expoziţie din seria „Familii de artiști”: pe deoparte, în lumea artei, a creației, pe de alta, în „Epoca de Aur” sau „Anii de Plumb”

Titlul expoziției „O familie de artiști din Epoca de Aur” poate duce la amintiri negre pentru unii dintre cei care se gândesc să treacă pragul Galeriei Romane. Pentru cei mai tineri, titlul poate sugera ceva „cool”… Expoziția de la Galeria Romană este cu totul inedită, superbă, cu note de trecut, cu speranțe puternice, care au dus la supraviețuirea într-un timp „negru”, și perspectiva unui viitor interesant. Vernisajul a avut loc joi, 10 mai 2018, la ora 19.00, în prezența multor iubitori ai artei – mai tineri, mai vârstnici – care nu s-au lăsat „păcăliți” de „amenințarea” de pe afiș. Familia de artiști SZAZS - ALBICI a trăit într-un model social care poate fi considerat, în funcţie de perspectiva din care privim: ori „Epoca de Aur”, ori „Anii de Plumb”.

România, „terra incongnita”

Monica Andronic a deschis expoziția mulțumindu-le celor prezenți pentru prietenia pe care o arată Galeriei Romane, pentru interesul arătat unei noi expoziții și invitându-i să (re)desecopere cum se creea în alte vremuri și cum au fost transmise genele artei urmașilor acestei familii de artiști.

Excelența Sa domnul Urs Herren, ambasadorul Confederaţiei Elveţiene în România, a vorbit despre relația sa specială cu România, o „terra incongnita” înainte de a veni aici, ca ambasador. Între timp, a întâlnit artiști români, a înțeles cultura română. A început să o iubească. S-a arătat „fascinat” de a vedea trei generații de artiști în această expoziție. 

LIA SZAZS, DORIAN SZASZ, ANTONIO ALBICI, ARNO ALBICI sunt artiștii ale căror lucrări pot fi admirate în expoziția de la Galeria Romană

 Datorie patriotică

Galeristul Emil Ene, gazda expoziției alături de Monica Andronic, a explicat, din perspectiva sa, titlul expoziției: „De ce acest titlu? Nu trebuie să uităm nuiciodată că această Epocă de aur a dat și multe valori artistice, valori care, din punctul meu de vedere, înseamnă foarte mult pentru artiști. Care înseamnă foarte mult pentru cultura română, pentru artă, pentru școala românească. Nu trebuie să uităm această perioadă, nu trebuie să uităm aceste generații de artiști, foarte valoroși. Avem datoria morală să-i readucem în conștiința noastră. E o datorie patriotică. O mare datorie patriotică!”

Rezistența prin pictură

Excelența Sa Dr. Teodor Baconschi a ținut un discurs cald, prietenos și, în același timp, lămuritor, mai degrabă pentru generațiile tinere. „Nu e familia tradițională de artiști, dar e un concept care ne poate da de gândit – cum se transmite cultura vizuală, pasiunea pentru pictură într-o vreme în care, oricum, suntem invadați de imagini, mai cu seamă digitale, în care nu mai discernem. (…) Meșteșugul este o chestiune din nou disprețuită, întrun fel, ca pe vremea lui Platon. În fond, toată istoria artei este un proces destul de sinuos, de emancipare, de individualizare a artistului (…) Astăzi, această formă de hiperindividualizare continuă să aibă marketingul ei destul de agresiv, dar cert este că nu mai găsești, neapă- rat în afara academiilor, spiritul artei care să se transmită de la o generație la alta”, a spus fostul ambasador. O „nevroză de subdezvoltare” 

Teodor Baconschi a încheiat cu o observație dureroasă: „Închei amintidu-vă, mai degrabă cu titlul autoterapeutic, că pesimismul nostru social, în care ne-am instalat solid, e o nevroză de subdezvoltare. Suntem în cel mai stră- lucit moment din istoria națională a României, dar îl percepem ca pe un mic eșec, pentru că pur și simplu suntem, în premieră, în situația de a ne compara, direct, cu culturi uriașe, ca aceea franceză, sau britanică, sau germană, sau italiană, spaniolă și, evident, atunci când stai la masă cu astfel de vecini ești tentat să îți surprinzi cu sadism, cu masochism mai exact, lacunele, cârpelile, improvizațiile, formele destul de diverse de întârziere, de care suferim (…).”

Expoziția este deschisă până pe 9 iunie 2018, iar programul de vizitare: luni-vineri: 10.00-18.00, sâmbătă: 10.00-15.00

Produsul unei epoci 

Artistul plastic Antonio Albici a lămurit, la rândul său, ideea nașterii acestei expoziții: „Amintesc tuturor, așa cum îmi spun mie însumi în fiecare zi a vieții mele, că, împotriva tuturor neajunsurilor, sunt, eu însumi, un produs al unui model de societate, care îl caracteriza pe domnul Noica, scriind pe o fișă – «Noica Constantin, zis Dinu, de profesie paznic la fabrica de conserve din Câmpulung Muscel», domnul Noica fiind una din marile minți luminate ale neamului ăstuia, iar la litera «C» era scris «Cioran Emiltrădător de țară, de profesie fugar». Am să închei printr-un citat din Cioran «trădător de țară»: «eu nu pot iubi decât o Românie în delir». Era în a doua lui carte, care se numește «Schimbarea la față a României»”.