Alice Coffin, recent devenită membră în consiliul municipal al Parisului din partea Verzilor a scos o carte care dorește să zguduie lumea.

Cartea, apărută pe 30 septembrie la cândva prestigioasa editură Grasset, se numește „Geniu lesbian”. În ea, autoarea, o lesbiană cvadragenară, își exprimă disprețul profund și agresiv față de bărbați.

„Nu este suficient să ne întrajutorăm (noi, femeile – n.m.). Trebuie, la rândul nostru, să-i eliminăm”, scrie fără menajamente politiciana.

Pe acest ton, care se continuă de-a lungul întregii cărțil, Coffin afirmă că nu mai dorește să citească cărți scrise de bărbați, nu mai vrea să se uite la filme regizate de bărbați, nici să asculte muzică compusă de bărbați, îndemnând la un boicot generalizat împotriva acestora.

Pentru că, spune apriga autoare, bărbații sunt niște „agresori”.

În schimb, lesbienele sunt văzute drept detașamentul aflat în avangarda forțelor care trebuie să aducă revoluția în societate.

„Lesbienele sunt cea mai mare amenințare la adresa patriarhatului (…) Stă în puterea noastră, fără a-i elimina fizic (totuși – n.m.), de a-i priva pe bărbați de oxigenul lor: ochii și urechile restului lumii.”

Misandria (aversiunea față de bărbați) pare să fie singurul element constitutiv al platformei politice a lui Alice Coffin. În 2018, invitată la Russia Today, ea declara:

„Faptul că nu am un soț mă scutește să fiu violată, să fiu ucisă, să nu fiu caftită. Și îi scutește și pe copiii mei.”

Dacă Alice Coffin și-a dorit scandal, l-a obținut. Al său „Geniu lesbian” a stârnit indignare inclusiv în rândul feministelor și al lesbienelor militante.

Caroline Fourest, ea însăși o lesbiană militantă, care s-a aflat o vreme pe aceleași baricade alături de Coffin, a comentat astfel producția ex-comilitoanei sale:

„Sunt uluită de această abordare esențialistă, binară și revanșardă, care compromite anii de revoluție subtilă și dă apă la moară clișeelor anti-feministe. Feminismul are geniu. La fel, și lesbianismul politic (!). Dar nu ești genială doar pentru că nu ești lesbiană. Și mă tem că această carte o demonstrează cu prisosință.”