„Valorizăm ciudații și marginalii, ignorăm adevăratele elite, care prin mintea și brațele lor țin civilizația noastră în spinare de secole”, scrie fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, care explică de ce lumea în care am trăit până la coronavirus se va încheia, privind însă cu speranță către societatea care va renaște din această criză.

„De vreo doi ani de zile le profețesc apropiaților mei iminența unei catastrofe, fără să am vreun indiciu clar și puternic în acest sens. De fapt tonul postărilor mele, pentru cine mă urmărește, trădează profețiile sumbre pe care le făceam în privat: o permanentă oscilare între a vă arăta prostia cosmică a decidenților naționali și europeni, pesimism ascuns de limbaj tăios, demontarea falselor profeții în brațele cărora erați pe cale să vă aruncați pentru că nimeni nu vă arăta realitatea lucrurilor, lehamite ambalată în aroganță (cei care mă cunosc personal știu că de fapt sunt chiar un tip modest, dar am decis să îmi fac un brand dintr-o etichetă pe cât de nejustificată pe atât de greu de dezlipit). Cu excepția unor momente de fericire intensă datorate vreunui eveniment privat, rar găseați pe-aici vreo postare senină, așa cum de fapt e caracterul meu”, își începe mărturisirea-analiză Daniel Funeriu.

Redăm, mai jos, întraga postare:

„Prietenilor care nu credeau în alarmistele mele profeții, Dl. N., prieten vechi de 30 de ani, unul dintre responsabilii siguranței centralelor nucleare din Franța, le tot spunea “ascultați-l pe Daniel, pentru că are un miros unic în a prevedea pericolele”, și, zicea el, “o unică abilitate a corela “les signaux faibles”” - indiciile mărunte - care, luate separat, nu înseamnă nimic dar, corect aranjate într-un puzzle, dau imaginea de ansamblu clară. Zilele astea am încercat să identific “semnalele mărunte” de care vorbea Dl. N și să fac o inginerie inversă -disecția unei epoci prea repede trecute- demontând în 20 de piese componente acest puzzle care devine mai clar pe zi ce trece.

Iată, în toată splendoarea ei, descopunerea societății nesustenabile în care trăiam până ieri și căreia îi spunem “adio” astăzi:

Salariile din prima ligă de fotbal spaniolă, germană și engleză ajung pentru a plăti 120.000 de cercetători

1) Doar salariile din prima ligă de fotbal spaniolă, germană și engleză ajung pentru a plăti 120.000 de cercetători (de 8 ori mai mulți decât are România). Tot mai mulți studenți la “socio-psiho-eco-drept”, dintre care mulți ne vor învăța cum să împachetăm fum, tot mai puțini la științe.

2) De 20 de ani dăm importanță cosmică unor teme marginale. Priviți care au fost temele majore de dezbatere în UE în ultimii 20 de ani! Vorbele goale, “comunicarea”, au devenit mai importante decât conținutul.

3) Am ajuns ca în țările UE să ne punem obsesiv întrebarea dacă o căsătorie este, într-adevăr, între un bărbat și o femeie! Și ne scoatem ochii între noi cu chestia asta. Hello, people?

4) Valorizăm ciudații și marginalii, ignorăm adevăratele elite, care prin mintea și brațele lor țin civilizația noastră în spinare de secole. Tinerii noștri habar nu au cine ne sunt laureații Nobel, dar ridică la rang de icoană o chiulangioaică ciudată de 15 ani. Ne aruncăm la gunoi pilonii culturali și băgăm în capul copiilor noștri producțiile minore ale unor bravi, dar irelevanți, oameni de cultură, doar pentru că reprezintă “diversitatea”. Ne renegăm propria istorie (și autoflagelăm) doar pentru că, anumite aspecte din ea ne par ca fiind contrare valorilor noastre de azi.

5) Ne permitem luxul să ridicăm la rang de “opinii”, și să lansăm pe baza lor “dezbateri societale”, elucubrațiile unor dezaxați. Imbecilitățile antivaxerilor sau ale celor care vor să ne constrângă să adoptăm modul lor de viață erbivor, sunt exemple.

6) Lejeritatea cu care ne batem joc de religia care a clădit civilizația noastră și acceptarea - din lene intelectuală și comoditate - a invadării spațiului nostru intim de către religii și obiceiuri care vehiculează teme aruncate la gunoiul istoriei acum vreo 4-500 de ani de Occident.

7) Exprimarea firească a masculinitatății a devenit “toxică”, feminitatea e echivalată cu “depravarea” sau, după caz, “supunerea” față de societatea, nu-i așa, oprimant patriarhală. A ajuta o femeie să care o ladă grea sau a-i deschide ușa, a devenit “o inaccepabilă expresie a sexismului binevoitor”, cum îmi explica deunăzi responsabila cu relațiile dintre bărbați și femei dintr-o mare multinațională. Spokesman a devenit spokesperson, “Ileana doctorița” a devenit “Ileana tractorista” și, iată, - problem solved - am atins, din condei, justificata dorință de egalitate între bărbați și femei în lumea occidentală, uitând că în lumea “altei culturi”, pe care trebuie să o respectam în numele... toleranței, femeile sunt omorâte cu pietre dacă doar se uită la un bărbat. Vorba poetului: privim, prin gaura cheii/emanciparea femeii.

8 ) Dacă îți iubești țara relaxat și sincer ești un naționalist nefrecventabil, dacă expui evidența și îți place rânduiala firească a lucrurilor ești automat un “reacționar”. Dacă ești mai ghinionist, direct “fascist”!

9) Excelența e suspectă, mediocritatea o virtute.

10) Aroganța față de culturi majore, China, India, Japonia, Rusia și chiar Turcia, cuplată cu orbirea geostrategică: ne e mai teamă de SUA decât de Rusia sau China.

Toată lumea cere drepturi, nimeni nu simte că are și obligații