Ministrul Energiei, Anton Anton, anunța în urmă cu câteva zile că, în această săptămână, va intră în ședința de Guvern proiectul pentru realizarea în parteneriat public privat a hidrocentralei cu acumulare prin pompaj de la Tarnița-Lăpuștești. “Pe scurt, este vorba despre un proiect care datează din anul 1979, amplasat aproape de Cluj Napoca, pe râul Someș, și care va cuprinde 4 grupuri de producere a energiei electrice de câte 250 MW fiecare, costul acestui proiect ridicându-se la peste 1 miliard de euro. Principiul de funcționare este oarecum ușor de explicat: atunci când cererea de energie este mare, apă este turbinată și în acest fel se produce energia electrică pentru a acoperi cererea respectivă, iar în gol de consum, apă este pompată în lacul de acumulare, central, devenind în acest timp consumator de energie”, a explicat, analistul pe probleme de Energie, George Niculescu.

 

De altfel, încă de la audierea sa în Parlament în vederea obținerii mandatului de ministru, Anton Anton declara că “se va bate” pentru acest proiect care va “aduce niște avantaje certe”, nu doar naționale ci chiar regionale deoarece, “până astăzi nu avem alt sistem de acumulare a energiei decât acumularea prin pompaj”. Analistul George Niculescu îi aduce însă aminte ministrului Energiei că “anul trecut, în județul Constanța, a fost inaugurată prima stație de stocare a energiei electrice pe baza de acumulatori din țară noastră, un eveniment important pentru domeniul energetic, de la care domnia sa a lipsit. Tehnologia de stocare a energiei electrice în baterii cunoaște o dezvoltare rapidă iar specialiștii de la Navigant Research estimează că, până în 2020 se vor instala aproximativ 11 GW în 22 de state. Deci există alternative mai moderne și eficiente de stocare a energiei electrice decât un proiect costisitor și greu de implementat, care datează din 1979”.

 

În plus, pe lângă costul mare al acestui proiect, durata lucrărilor din momentul începerii ar fi cuprinsă între 5 și 7 ani. “Având în vedere că de câțiva ani suntem blocați la stadiul declarațiilor și al studiilor de fezabilitate, practic statul român va trebui să reia toate aceste proceduri, să obțină toate avizele necesare pentru o asemenea construcție. Prin urmare, cel mai probabil mai devreme de 10 ani acest proiect nu va fi finalizat”, estimează analistul. “În tot acest timp, în Australia a fost instalată o stație de stocarea energiei electrice cu o putere de 100 de MW în mai puțin de 100 de zile. De aici se naște firesc următoarea întrebare: când avem la îndemână o astfel de tehnologie, care funcționează deja și la noi în țară, de ce mai aducem în discuție un proiect care datează de 40 de ani?”

 

George Niculescu descoperă că pe site-ul companiei de proiect HidroTarnita S.A. apare un anunț 2015 cu privire la lista scurtă a investitorilor care au fost precalificati și care pot participa, în continuare, la procedura de selecție în vederea desemnării unui investitor pentru realizarea proiectului. Pe lista scurtă sunt doar companii din China. “Cumva, acest aspect contrazice declarațiile Primului Ministru Viorica Dancilă făcute în dată de 14 iunie 2019 către publicația Bloomberg, în care afirma că preferă o abordare pro europeană și un angajament ferm față de valorile UE. Tot în acest context, este de menționat și faptul ca în nouă configurație e Comisiei Europene, unul dintre portofoliile pe care România le vizează este și cel de Energie”, afirmă expertul. Din punctul lui de vedere “declarația ministrului nu este decât o modalitate prin care dorește să mențină în viață o societate de proiect, HidroTarnita S.A., societate care a avut ca singur scop tocarea banilor publici și realizarea unor costisitoare studii de fezabilitate în mod periodic”.

 

 

 

Te-ar putea interesa și: