În urmă cu cinci ani, 16 familii de romi din orașul Agnita și din comuna Brădeni, județul Sibiu, au primit locuințe ridicate din fonduri europene. Pentru a intra în proprietatea lor, beneficiarii trebuie să respecte cu sfințenie anumite condiții: să aibă medic de familie, copiii dați la școală, venituri pentru a-și plăti întreținerea, înțelegere cu vecinii. „Proiectul este un succes, romii își schimbă mentalitatea”, spun autoritățile. „Țâganu’-i tot țâgan”, dau, însă, replica localnicii. Termenul expiră la toamnă.

Într-una din marginile Agnitei, acolo unde a avut primăria teren, sunt primele case date gratuit romilor, în octombrie 2010, în urma proiectului finanțat prin Phare cu mai bine de 280.000 de euro.


FOTO: Ioana Miclăuș, mândră de casa ei



Selecția

Cele opt apartamente sunt împărțite în mod egal în două clădiri, cu un singur nivel, împrejmuite cu un gard subțirel. Din stradă până la case ajungi doar prin noroi: drumul de acces nu e modernizat. La fel ca la Brădeni, locuințele au fost împărțite în baza mai multor criterii, de către reprezentanții Primăriei și ai unui „Grup de inițiativă a romilor”. „Înainte de a primi casa? Păi, în primul rând că nu aveam unde munci. Primeam 100 și ceva de lei ajutor social. Apoi am început naveta la Sibiu, stăteam prin chirie. Dar și asta o găseam greu, că toți fugeau când auzeau că avem copii”, își amintește Ioana Miclăuș.


FOTO: Angela Armenciu, la taifas cu vecinele



„Prima noapte”

Ioana are acum 35 de ani și trei copii, dintre care cel mare tocmai a împlinit 18 ani. El nu vrea să apară în fotografii.


Romii se mai chinuie prin noroaie, însă nu-i deranjează. Au case!


„Am tovarăși în Sibiu, cu care mă joc pe calculator”, își motivează tânărul decizia. În cele din urmă tot se prinde în discuție. „Cel mai mult am reușit să stăm cu chirie, într-un singur loc, timp de cinci ani. Dar am avut perioade în care am dormit și afară. A fost o perioadă foarte grea. Pentru că ne tot mutam dintr-o chirie în alta nu puteam să avem și noi cablu, să ne uităm la televizor”, amintește băiatul. Femeia se cam codește să ne primească în casă. „Nu am făcut curățenie”, se scuză ea. Însă e doar modestă: în casă e curat și aranjat. Una dintre fete își caută ceva de lucru prin bucătărie, iar băiatul caută pe internet ziarul la care lucrăm. „Prima noapte? Am avut mari emoții. Nu ne venea să credem. A fost cel mai fericit moment de până atunci. Nu aveam mobilă, de unde? Am mers mai apoi în Germania, am strâns ceva bănișori și așa am cumpărat mobila”, se laudă Ioana. Este nerăbdătoare să devină proprietară începând cu octombrie pentru a putea face modificări prin casă. „Mi-a tot stat în minte un șemineu. Acum ne încălzim cu gaz și este foarte scump. Iar aici, aici aș vrea să fac o boltă, să nu las ușa, așa, dreaptă. Eventual, dacă primesc aprobare, să mai ridic un nivel, căci e casă mică”.

Și-au făcut și firmă

„Le-am cerut eu bucata asta de pământ, fac eu canalizarea și acopăr pârâul să avem acces și din spate. Dar nu se poate”, ridică din umeri Bucureșteanu’ Chirilă. Este singurul, dintre cei care au primit casă, care și-a deschis firmă. De construcții. De altfel, cei care au primit casele au fost obligați prin contract să lucreze pe șantierul viitoarelor locuințe, specializându- se la locul de muncă. „Am tot făcut câte ceva: din banii mei am adus două mașini mari cu piatră, de am întins pe drum. Altfel nu puteam ajunge la casele noastre”, povestește cel care s-a căsătorit cu Elena Chirilă după ce aceasta a primit casa de la Primărie. Au împreună patru copii și un pechinez. „De ce am deschis firmă de construcții? Păi, avem copii și m-am gândit că nu avem unde să le găsim un serviciu. Cum merge? Dacă s-ar respecta termenele de plată… Dar nu ai ce face, că la firmele mari nu ajungi, ești tot subcontractor și nu poți spune nimic”, se izbește de economia de piață Bucureșteanu’ Chirilă. La fel ca și vecinii săi, crede că o casă îți dă un rost în lume. „Lumea a intrat într- o sărăcie mai mare decât pe vremea lui Ceaușescu. Nu numai romii, ci și românii. Dar dacă omul are cel puțin unde să locuiască, poate începe să își facă un drum”.

Supărarea localnicilor

Ancuța Călugăr și Ioan Cioran, din cadrul Serviciului de Asistență Socială al Primăriei din Agnita, se mândresc cu faptul că au reușit să schimbe mentalitatea romilor: „Credem că a fost un succes acest proiect. Pe noi ne interesa să nu aibă absențe copiii la școală, să nu fie datorii la întreținere.


La început, romii nu-și reparau singuri nimic, apoi s-au responzabilizat, susțin autoritățile


Plus că au devenit responsabili: la început veneau deseori că li s-a stricat câte ceva în casă. Apoi au început să își zugrăvească singuri, să își schimbe câte o ușă. Deja a început să li se schimbe mentalitatea. Ei vor să fie integrați și ajutați. Dacă le asiguri o locuință, își găsesc ei drumul mai departe. Doar că pentru cei adulți este mai greu: nu au studii”. Călugăr și Cioran au verificat dacă romii au respectat normele pentru a primi o casă în folosință gratuită.


FOTO: Bucureșteanu, Chirică își prezintă o parte dintre membrii familiei



Dacă îi întrebi pe oamenii de pe stradă, însă, părerile diferă. „Nu sunt destul de leneși, îi învățăm să fie și mai puturoși și le dăm și case. Știți ce? Țâganu’-i tot țâgan”, scuipă în drum un localnic, privind către casele construite din fonduri europene. L-am rugat să elaboreze, să-și susțină punctul de vedere. Omul privește în pământ, apoi la dreapta, în zare, și dă a lehamite din mână. Nu știe ce să spună.

La Brădeni, casele sunt mai frumoase

În comuna Brădeni, casele sunt cu etaj, chiar dacă modul de împărțire este similar (aproape egal a fost și bugetul alocat), adică opt apartamente amenajate în două clădiri. La parter este bucătăria, o cămară și o sufragerie generoasă, iar la etaj – două dormitoare și o baie. Băile, deocamdată, sunt mai mult cu numele, din moment ce satul nu este alimentat cu apă și nici nu are canalizare. Și aici tot prin noroaie mari poți ajunge la casele date gratuit. Dar în casă la Angela Armaciu e curat. Îi place să își arate acareturile:. „N-am crezut că se va termina acest proiect. Dar când neam mutat a fost frumos. Tocmai am venit din străinătate, cu ceva bani. Nu au fost condițiile greu de îndeplinit pentru a rămâne în aceste case”. Angela nu își găsește serviciu, iar soțul ei lucrează prin sat. Dar nu au datorii la întreținere, chiar dacă și lemnele sunt scumpe”.


FOTO: Casele romilor din Agnita nu sunt cu etaj, dar nu s-a supărat nimeni