Evenimentul Zilei > Social > Experiențe de succes din viața de cuplu. „Undeva există lumina…”
Experiențe de succes din viața de cuplu. „Undeva există lumina…”

Experiențe de succes din viața de cuplu. „Undeva există lumina…”

Iorgos Tsiakkas și Hristina Pavlidou ‒ unul dintre cele mai populare cupluri din lumea showbiz-ului cipriot.

Celebri, frumoși, de succes, nume de primă pagină a revistelor: ea, cea mai bine cotată actriță din Cipru; el, unul dintre cei mai valoroși scenariști de film și televiziune, cu un palmares uriaș fiecare în parte, dar și împreună, dat fiind că  majoritatea scenariilor lui Iorgos o au ca protagonistă pe Hristina.

Întâi de toate însă sunt o familie frumoasă, cu patru copii, și nu ratează nici un prilej de a transmite publicului un model de firesc și normalitate, într-o lume tot mai contaminată de ideologii agresive. În scrisul său, Iorgos Tsiakkas e cunoscut pentru linia conservatoare, pe care o urmează fără însă a adopta poziția catehetului care amenință cu degetul moralizator. (T.P.)

Vorbind despre firul roșul care străbate mai toate scenariile sale, dar și viața sa personală, Iorgos spune într-un interviu: „Totdeauna va exista pe undeva o speranță, o rază de lumină, iar în poveste lucrurile vor fi conduse de așa manieră, încât să transmită un mesaj plin de optimism. De altfel, nici în viață nu-i totul așa de negru. Undeva există lumina, dar trebuie să o căutăm pentru a o găsi!”. (1)

Iorgos și Hristina au transformat scena și platoul de filmare într-o cale de a-și transmite experiența de viață, dobândită în preajma unui Bătrân îmbunătățit, Gheronda Gavriil Siokouros de la Mănăstirea „Sfântul Varnava” din Cipru.

Serialele de televiziune și filmele la care lucrează sunt anti-mainstream, vorbind despre lucruri „grele”, care „nu vând”, cum ar fi: căutarea sensului vieții, regăsirea rostului adevărat al familiei, împlinirea omului în Biserică,
binecuvântarea pe care o aduce nașterea unui prunc dintr-o sarcină „nedorită”; explorează zone nevralgice ale societății de azi, coboară în penitenciare, în cartierele de drogați, în cercurile mafiote ale negustorilor de droguri și de suflete, vorbesc despre monahism, spovedanie și sunt încărcate de teologie.

Pare… plictisitor. Vă asigur însă că nu este, tocmai pentru că nu transmite o învățătură teoretică, ci o experiență vie, pe care au trăit-o ei înșiși sau la care au fost martori.

Sunt primii care au avut curajul să producă în Cipru un serial creștin „pro-viață”, care, în ciuda tuturor avertizărilor, a avut un enorm succes de casă în lumea elinofonă. Este vorba de „Vorbește-mi!” (2) , care a schimbat vieți, a adus tineri în biserică, a salvat copii de la avort, a ajutat mulți teologi și Părinți duhovnicești să înțeleagă mai bine contextul lumii tinerilor de azi.

„Dacă un singur copil a fost salvat de la avort, atunci toată munca noastră a meritat!”, mărturisește scenaristul Iorgos Tsiakkas. De altfel, tot el spune că „Viața noastră s-a schimbat ca să putem realiza serialul «Vorbește-mi!». Prin «Vorbește-mi!» am încercat să transmitem tot ce am moștenit noi de la Gheronda”.

„Putem spune”, arată scenaristul în altă parte, „că viața noastră se împarte în perioada de dinainte de Gheronda și perioada de după Gheronda. Întâlnirea cu Gheronda a fost o clipă care ne-a schimbat toată viața” ‒ în ziua de 1 aprilie 1994, își amintește cu precizie domnul Tsiakkas.

Înainte de acest moment, Iorgos și Hristina erau doi actori de succes aflați la începutul carierei, implicați de trei ani într-o aventură sentimentală care deja își epuizase resursele. Despărțirea era inevitabilă, deși povestea lor fusese neobișnuit de romantică.

Se îndrăgostiseră pe scenă, ca protagoniști în „Romeo și Julieta”. „Atunci m-am îndrăgostit nebunește și de Shakespeare, și de Iorgos”, își amintește Hristina. Regizorul piesei, Nikos Haralambos, îi avertizase de la început: „Fiți atenți, cei care joacă în aceste roluri fie se îndrăgostesc fatal, fie ajung să se urască de moarte”. Se părea că „profeția” se împlinise și în cazul lor. Parcurseseră etapa iubirii fatale, iar acum evoluau către cealaltă extremă.

„A fost o renaștere!”

Hristina, o tânără ambițioasă și talentată de numai 23 de ani, voia să meargă la Atena pentru a-și continua cariera. „Regretam că nu rămăsesem la Atena după studii, unde mi se propusese să lucrez la Teatrul Național. Eram tânără, voiam să-mi deschid aripile și să-mi iau zborul. Mi se părea prea devreme să mă căsătoresc. De altfel, nici nu credeam în căsătorie. Mă gândeam, cine știe, poate o voi face la un moment dat”.

Pentru despărțire erau de vină și unul, și altul ‒ „egoismul nostru”, după cum mărturisesc amândoi. „Dacă ești concentrat doar pe viața ta, pe gândirea ta, pe voia ta, dacă toate se învârt în jurul tău, atunci relațiile cu ceilalți au în mod sigur dată de expirare. Trebuie să lucrezi asupra egoismului, iar acest lucru l-am învățat de la Gheronda” (3) . În acele momente, Iorgos începe să se roage, deși de la 18 ani nu mai pusese piciorul în biserică, iar acum avea 30. S-a agățat cu toată nădejdea de acest gest simplu, pe care îl văzuse adesea la mama sa. Și roadele nu au întârziat să apară.

„Într-o zi, pe când ne întorceam cu mașina de la o filmare”, își amintește Hristina, „o colegă mi-a spus, într-o doară: «După muntele acesta» ‒ și mi-a arătat un munte către Agrokipia ‒ «este un Bătrân îmbunătățit. Dacă la un moment în viață vei avea nevoie să vorbești cu cineva, du-te la el!». Mi-a rămas undeva în cap ce mi-a spus, dar nu i-am dat importanță. Mai târziu însă, în perioada când despărțirea noastră părea inevitabilă, mi-am adus aminte de cuvintele Olgăi, deși habar n-aveam ce e acela un Bătrân îmbunătățit. Ce însemna «Bătrân»? Că era foarte în vârstă? Nici nu mă spovedisem până atunci în viața mea”.

Așa că, în toiul crizei, Hristina i-a spus lui Iorgos: „Mergem să-l cunoaștem pe acel bătrân?” «Mergem!». Și s-au dus. Au ajuns în satul respectiv, au ocolit muntele, dar mănăstirea nu o găseau nicăieri. În cele din urmă, au nimerit într-o fundătură, unde au dat peste niște ruine.

„Și iată că din acele ruine iese un Părinte bătrân, cu un chip care parcă îți vorbea, făcându-te să simți o frică dumnezeiască”, își amintește Hristina. „Când ne-a văzut, ne-a spus cu asprime: «Ce vreți?», iar noi i-am răspuns cu sfială: «Vrem să vorbim cu Părintele Gavriil. Vrem să ne spovedim!». «Veniți!», ne-a spus. Nici tu «Bine ați venit!», nimic! Nici nu știam dacă este el sau altul. Urmându-l însă simțeam că ne așteptase ‒ era un sentiment atât de puternic! Cum să-ți iasă în cale un om așa, de nicăieri, din niște ruine! Nu ne știa, nu eram actori cunoscuți pe atunci, dar am crezut că a primit înștiințare: «Vezi că vin doi nebuni!».

L-am urmat, am ajuns la mănăstire, a intrat mai întâi Iorgos, pentru că eu tremuram toată: «Nu știu ce să spun, Iorgo, o să mor, mi-e frică! Hai să plecăm, eu nu stau aici, e foarte aspru Bătrânul ăsta! Nu pot să-i vorbesc!». A intrat Iorgos primul și a trecut o jumătate de oră, o oră, o oră și jumătate… Mă întrebam: «Dar ce tot are de spus? Câte păcate poate să aibă?».

În sfârșit, a ieșit. Era alt om, luminos, senin, mai frumos, cu așa un zâmbet pe chip! Și mi-a spus: «Intră, nu te teme!». Mi-am dat seama că se întâmplă ceva extraordinar acolo, și am intrat. «Părinte, eu nu știu, nu m-am mai spovedit niciodată… Nu știu ce să vă spun», i-am zis din prima. M-a ajutat foarte mult, cu multă discreție, scoteam totul din mine atât de ușor.

A fost cu adevărat o experiență cutremurătoare. Nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Ieșind de la Părintele, simțeam că nu mai calc pe pământ, eram ca beată. A fost ceva atât de puternic, pe care nu-l pot compara decât cu nașterile mele, ca intensitate a trăirii. A fost o renaștere. Am simțit amândoi că ne naștem din nou.

Apoi a stat de vorbă cu amândoi și ne-a spus: «Nu mai puteți trăi așa, trebuie să intre binecuvântarea în viața voastră. Trebuie să vă căsătoriți!»”. Și în trei luni s-au căsătorit.

Încrederea, regula de aur

Harul de început a fost foarte mare, voiau să îmbrățișeze pe toată lumea, să-i mântuiască pe toți, să-i aducă pe toți la Gheronda. Totul era altfel, „cerul mai albastru, copacii mai verzi”, își amintește Iorgos. „De-atunci a început un nou parcurs, ni s-a schimbat întreaga viață. Mă sculam la prima oră ca să ajung la Utrenie și să-l văd pe Gheronda. Odată mi-a dat o carte despre Sfinții contemporani ‒ Iacov Tsalikis, Porfirie, Paisie ‒ și, citind-o, mi-am dat seama că și el este la fel ca ei. Am alergat cu noaptea-n cap la mănăstire să-i spun: «Părinte, sunteți un adevărat Gheronda!». «Ce sunt?!» «Uitați, sunteți ca acești Părinți!». «Nu, copilul meu, aceștia sunt oameni sfinți!». Era foarte smerit.

După noi au început să meargă să se spovedească la Gheronda și alți actori, așa că în scurt timp a devenit „Duhovnicul actorilor”. „Vorbeam despre Hristos peste tot, la teatru, în cercul de prieteni, în familie. Și, desigur, am încasat și foarte multe lovituri, batjocuri, ironii: «Ce v-a apucat? Ați luat-o razna? V-ați prostit?»”.

Unul dintre primele lucruri pe care l-au învățat cei doi de la Părintele Gavriil a fost că fără încredere nu se poate clădi nimic într-un cuplu: „Οricât de mare ar fi dragostea, fără încredere totul se duce de râpă. Regula de aur a unui cuplu este încrederea”, își amintește Hristina.

„Au existat gelozii între voi?” i-a întrebat jurnalista Hristiana Aristotelous (4) . „Înainte de a-l întâlni pe Gheronda, da”, au răspuns cei doi la unison. „Hristina era mai geloasă ca mine”, își tachinează Iorgos soția. „Da, eram geloasă. În timp ce tu, nu…”, spune ea, cu un reproș îndulcit de un zâmbet. „Vă făceați scene de gelozie?”, continuă reportera. „Da, dar numai acasă, nu în public!”, răspunse actrița răzând.

În cei aproape 30 de ani de căsnicie, cei doi au învățat că „lucrurile nu se întâmplă de la sine, ci trebuie să  construiești, să lupți, să faci eforturi, să îngrijești o relație”, spune Iorgos Tsiakkas. „Da, este nevoie să îngrijești o relație, nu lași lucrurile să curgă la întâmplare. Problemele vor veni, e firesc, pentru că relația de cuplu nu e ceva magic. Nu există nici un cuplu care să nu întâmpine probleme. Probleme sunt, și chiar tensiuni la un moment dat. Dar am învățat de la Părintele nostru duhovnicesc să nu deznădăjduim în fața problemelor, să nu ne luăm cu mâinile de cap și să ne plângem: «Vai, dar de ce mi se întâmplă toate astea?». Spui simplu un «Slavă Ție, Doamne!» și mergi mai departe. Te încrezi în Pronia lui Dumnezeu, Îi lași și Lui puțin loc în viața ta”.

Un alt lucru pe care i-a învățat Gheronda Gavriil despre căsnicie, își amintesc cei doi, este că la început se unesc două pietre colțuroase, dar încet-încet se freacă una de alta și se rotunjesc, ajungând în cele din urmă să alcătuiască un întreg. „Acest lucru l-am văzut în viața noastră”, mărturisește Hristina Pavlidou. „După cum vedeți, eu m-am «rotunjit» mai mult decât Hristina, ea a rămas în urmă…”, replică Iorgos cu umor, mângâindu-și burta.

Iorgos Tsiakkas, un scenarist cipriot de succes, soț fericit și tată a patru copii, vorbește despre sine într-un dialog cu sine însuși. Iorgos cel de azi stă de vorbă cu Iorgos cel de la optsprezece ani, așa cum ar vorbi un bărbat matur cu unul mai tânăr, aflat la început de drum: „Da, știu că ești un nebun, dar să nu te plângi de asta mai târziu, bine? Fă ce-ți place, dar să știi că niciodată n-o să fii sigur că luna viitoare o să ai de lucru, și nici bani în buzunar. Nu-ți pasă? Acum, nu ‒ dar când o să ai copii? Cu un copil, doi, o mai scoți la capăt, dar cu patru?”. „Da, prietene, cu patru! Și toți copiii cu aceeași femeie. Dar ce femeie!… N-o să-ți vorbesc acum despre ea, stai mai întâi să vorbim despre cei patru copii. De ce nu vrei să pricepi? Ce, tu nu ești tot cel de-al patrulea copil al familiei? E drept, tatăl tău nu-i actor, și totuși, cât s-a zbătut pentru copiii lui!”. (5)

Întrebați într-un interviu ce i-ar durea mai mult: să li se spună că sunt actori fără talent sau părinți răi, Iorgos și Hristina au răspuns într-un glas că, desigur, cel mai tare i-ar durea să li se reproșeze că nu sunt părinți buni. Cât despre copii, „fiecare copil vine cu binecuvântarea sa”, își amintesc că le spunea mereu Gheronda Gavriil. „Acesta e răspunsul la toate problemele!” ‒ mai ales la neliniștile pe care tinerele cupluri le au în privința problemelor materiale pe care le presupune o familie cu mulți copii.

„După ce ne-am căsătorit și, nu după mult timp, am rămas însărcinată, am părăsit teatrul pe perioada sarcinii și a concediului de maternitate, în timp ce Iorgos fusese deja concediat de la Teatrul Național. Eram lefteri, stăteam cu chirie într-o căsuță cu 80 de lire, nu aveam nici un ban în buzunar, dar Părintele nostru duhovnicesc a plătit muncitori ca să ne repare și să ne vopsească casa, îngrijidu-se de tot ce aveam nevoie. Am petrecut atunci cea mai frumoasă perioadă din viața noastră, fără absolut nici un stres! Îndată ce s-a născut primul nostru copil au început să
curgă și binecuvântările. La al doilea, alte binecuvântări ‒ așa că Părintele a avut dreptate când ne-a spus că fiecare copil aduce cu sine binecuvântarea sa”, povestește Hristina.

Despre apăsătoarea grijă a zilei de mâine, Iorgos arată care este principiul pe care l-a urmat el în viață: „Când nu stai mereu să te uiți câți bani ai în buzunar, trăind cu conștiința că banii trebuie să fie într-o permanentă circulație, e posibil să nu strângi cine știe ce avere, dar o să trăiești fără stres.

La fel și în profesie. Când nu alergi cu orice preț după succes, atunci o să ai mari realizări. Fă ce știi tu mai bine, ce simți în sufletul tău și nu te consuma prea tare cu succesul. Ca om de televiziune, să nu fii permanent stresat de numărul de vizionări etc. De multe ori, proiectele unor colegi nu au reușit tocmai din cauza acestor griji, căci stresul efectiv îți omoară sufletul și-ți alungă inspirația”.

Vorbind despre relația de cuplu, amândoi recunosc că vraja primei impresii, „atracția irezistibilă” dispare la un moment dat și, pentru a păstra dragostea, e nevoie să te străduiești în fiecare zi. Întrebat ce gând a avut când a văzut-o prima oară pe viitoarea sa soție, Iorgos mărturisește: „Nu am avut decât un singur gând: «Ce femeie frumoasă!»”. Revenind la dialogul cu sine însuși, Iorgos povestește cât de uimitor a evoluat viața lui alături de Hristina, dar și a amândurora alături de Gheronda: „Cât despre femeia cu care te vei însura, așteaptă, ai vreme. Desigur, între timp o să ai multe aventuri, o să rănești multe inimi, pentru că ești un monstru de egoism. Tu, da, cu tine vorbesc! Apoi o vei cunoaște pe această femeie. Actriță și ea. Un mare talent. Veți juca împreună în «Romeo și Julieta».

Da, o să-l joci pe Romeo, dar laurii reprezentației o să ți-i fure ea, ți-o zic de pe-acum! În schimb, tu îi vei fura inima. Nu zâmbi! Cu umorul tău o vei cuceri. Ea e cea care te va împinge să scrii. Da, tu vrei să fii actor, dar o să devii scenarist. Viața ți se va schimba complet când, împreună cu ea, îl veți cunoaște pe Gheronda și veți crește în preajma lui vreme de douăzeci de ani. Cum cine este? Un duhovnic, măi, netotule! Nu meriți tu o asemenea binecuvântare, dar o vei avea! Ce să-ți mai spun? Tot ce faci, să faci cu smerenie! Cât despre egoismul tău, o să te lupți cu el până la moarte”. (6)

„Iorgo, nu te mai uita după tipa aia!”

Întrebați dacă au trecut vreodată printr-o criză majoră în viața de cuplu, cei doi mărturisesc că nu au cunoscut „crize mai lungi de-o zi”, dar s-au străduit, fiecare în parte, să urmeze niște „rețete”.

„De ce nu am ajuns niciodată la o criză majoră? Pentru că respectăm cu sfințenie ceea ce ne-a spus Gheronda: «Niciodată să nu vă culcați certați, pentru că noaptea exagerează problemele. A doua zi pătrunde în inimă egoismul, răceala, și o problemă care, poate, pornse de la ceva mic, va ajunge o adevărată avalanșă». Așa că, urmând acest principiu, în ultimii douăzeci de ani nu ne-am culcat niciodată certați”, spune Hristina.

„În plus, în fiecare zi facem totdeauna o scurtă rugăciune împreună. Și nu ai cum să spui «Tatăl nostru» dacă ești certat”, adaugă Iorgos. Hristina recunoaște că ea, personal, iartă mai greu. „Iorgos se enervează mai repede, dar iartă imediat ‒ de fapt, uită chiar în secunda următoare. Eu îmi ies mai greu din fire, dar și supărarea îmi trece tot la fel de greu” (7).

Întrebată cum este căsnicia după aproape treizeci de ani de conviețuire, Hristina mărturisește: „Este mai matură. În atâția ani de zile, treci prin diverse faze, toate cu frumusețea lor. Nu spun că nu există tensiuni. Nu suntem niște supermen aterizați de pe Lună, suntem oameni normali, oameni ca toți oamenii. Dar am găsit, să zicem, niște formule care funcționează” (8). Și, cel mai important este relația celor doi cu un duhovnic bun ‒ aceasta „păstrează aprinsă flacăra dragostei într-o căsnicie”, admite ea.

Un alt ingredient din rețeta succesului în viața de cuplu este efortul de a-l cunoaște în mod real pe celălalt. „Cât de bine credeți că vă cunoașteți unul pe altul?”, au fost întrebați într-un interviu (9).

„Ne cunoaștem ca-n palmă”, au răspuns. „Îl cunosc pe Iorgos atât de bine, încât îmi dau seama ce gândește în fiecare clipă. E ca și cum aș vedea în mintea lui. Sigur, asta îl scoate uneori din sărite. Zice: «Doamne, nu pot să mă mai ascund cu nimic!»” (10).

„Da”, glumește Iorgos, „de pildă, dacă trece pe-aici o femeie frumoasă, chiar dacă ar sta cu spatele, Hristina tot o să-mi spună: «Te uiți după ea, știu!»”. „Adică te uiți după femei, Iorgo?”, întreabă reportera, zâmbind. „N-o să te uiți dacă prin fața ta trece o femeie frumoasă?”, răspunde el. „Admirăm tot ce e frumos”, adaugă Hristina, zâmbind la
rândul ei.

„În urmă cu câțiva ani”, povestește Hristina, „ne-am dus la Atena, la un spectacol. Ne-am așezat, ne-am primit tratația, dar spectacolul întârzia să înceapă. La un moment dat, îl văd pe Iorgos că se uită în sală. Jos, o mare de oameni ‒ două mii de oameni! Și trece o fată frumoasă, înaltă, cum să vă spun, impresionantă. Erau, deci, mii de oameni, și fata era cam la 50 de metri de noi. Și-i zic, râzând: «Iorgo, nu te mai uita după tipa aia!», și i-o arăt. «Nu pot să cred! În atâta lume, cum ți-ai dat seama că mă uit după ea?», a sărit Iorgos”. „Dintre sute de femei, vă dați seama? Deci nici o șansă s-o păcălesc cu ceva!”, râse Iorgos.

„Ce părere aveți despre infidelitatea în cuplu?”, sunt întreabați în continuare. „Ispite există peste tot, trebuie să fii tot timpul în gardă”, spune Iorgos. „Trebuie să eviți ispita. Să nu-ți zici niciodată: «Eu sunt înaintat duhovnicește, mie nu mi se mai poate întâmpla nimic! Pot să stau lângă o femeie foarte frumoasă o seară întreagă fără nici o problemă!».

Dar, când ești pe o cale duhovnicească, chiar de s-ar întâmpla ceva, știi unde să alergi. «Părinte, am păcătuit, vreau să mă spovedesc! Am făcut asta și asta!». Și pe tine să te învinovățești, nu pe ceilalți ‒ de vină e propria ta neputință. Uneori îngăduie Dumnezeu asemenea căderi, dacă începem să ni se pară că am ajuns undeva, sus, că suntem mai înaintați decât alții, că suntem desăvârșiți. Așa o să ajungi să vezi unde ești cu adevărat”.

„M-a lăsat de izbeliște de dragul copiilor!”

Printre „ingredientele fericirii” mai sunt și alte lucruri. Iată ce le sfătuiește Hristina pe mame: „O neliniște pe care o au bărbații ‒ și cuplurile, în general ‒ este că relația lor va fi afectată odată cu apariția copiilor. Aceasta se întâmplă atunci când mama își concentrează toată atenția asupra copilului. Noi nu am trecut prin asta, cel puțin nu atât de rău încât să ne afecteze relația. Totdeauna ne-am ocupat amândoi de copii, dar am avut grijă să avem și clipele noastre împeună.

Nu suntem doar părinți ‒ ne-am dorit să existe un echilibru și între noi, ca parteneri de viață. Mergem în fiecare an, singuri, în călătorii de două-trei zile, una vara și una iarna. Acum sunt mai rare, pentru că sunt tot mai mari nevoile copiilor și cheltuielile, dar suntem atenți.

Bărbații totdeauna se plâng: «M-a lăsat de izbeliște de dragul copiilor!». Ajung să fie geloși pe copii, pentru că nu mai sunt în raza de vedere a femeii. Așa se ajunge la criză. Să nu faci din copii unicul scop al vieții tale. Pentru asta trebuie să lupți, să faci eforturi. Altfel, o să te trezești într-o bună zi, când copiii vor fi plecat deja de-acasă, că nu mai ești în stare să schimbi un cuvânt cu «domnul» acesta de lângă tine, soțul tău, pentru că nu ai exersat comunicarea cu el”.

Apoi, femeia trebuie să gestioneze corect grija pentru familie cu grija pentru ea însăși. „Să nu zici: «Lasă că mă căsătoresc acum, și după aceea nu mai am nici o treabă, mă neglijez și pot să ajung cu burtă și cu celulită!». Eu cred că femeia, fără a exagera, trebuie să se îngrijească, pentru că, întâi de toate, ea se va simți mai bine, și această stare de bine o va transmite și celor din jur.

Nu putem să dăm timpul înapoi, nu mai pot fi ca la 20 de ani, totuși sunt atentă la ce mănânc și cât mănânc, pot să
mai fac și gimnastică… Sigur, să nu ajungem la cealaltă extremă ‒ nu pot să le văd pe tinerele astea care, de la atâtea operații estetice, au ajuns ca niște mumii. Fie că râd, fie că plâng, fața lor nu mai are nici o expresie”.

Apoi, spune în continuare Hristina, „ne place să petrecem timpul împreună, pe cât putem. Ne place la nebunie să râdem împreună! Amândoi avem un simț al umorului foarte dezvoltat, și toți cei patru copii ne-au moștenit”. Dar cel mai important e „să împărtășim aceleași visuri, aceleași idealuri.

Eu consider că este o binecuvântare că lucrăm în același domeniu ‒ ne înțelegem unul pe altul, vorbim despre aceleași lucruri, împărtășim aceleași neliniști, aceleași temeri. Nu pot să-mi închipui cum ar fi fost ca eu să am niște visuri, iar Iorgos, altele. Cum poți să-ți exprimi temerile față de un om care, nu că nu vrea, dar nu poate să ți le înțeleagă?”…


1 https://www.sigmalive.com/archive/lifestyle/people/210054

2 https://www.pemptousia.gr/new_videothiki/?scat=6018
În limba română a apărut în traducere romanul scris pe baza intrigii filmului: Christina Theodotou, „Vorbește-mi, să audă tot pământul”, Ed. Sophia 2018.

3 https://www.youtube.com/watch?v=uzRM4Oagbk0

4 https://www.youtube.com/watch?v=uzRM4Oagbk0

5 http://www.ilovestyle.com/article/84670/giorgos-tsiakkas-i-hristina-paylidoy-me-eroteytike-proti

6 http://www.ilovestyle.com/article/84670/giorgos-tsiakkas-i-hristina-paylidoy-me-eroteytike-proti

7 https://www.youtube.com/watch?v=vhIyfBmocGg

8 https://www.youtube.com/watch?v=vhIyfBmocGg

9 https://www.youtube.com/watch?v=uzRM4Oagbk0

10 https://www.youtube.com/watch?v=vhIyfBmocGg


Material realizat de Tatiana Petrache – Redactor Revista Familia ortodoxă
www.familiaortodoxă.ro

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.