Aventura italiană a început pentru Ovidiu Burdușa, în 1998, după ce a absolvit liceul în Panciu, un orășel din cea mai mare podgorie vrânceană. Deși familia îi putea asigura un start bun în viață, având suficiente resurse financiare, tânărul a fost atras de mirajul Vestului, mai exact al Italiei. La vremea aceea, țara peninsulară reprezenta entru mulți români care doreau să-și facă un rost, ca și Ovidiu, El Dorado. Locul în care puteai câștiga bani frumoși dacă erai dispus să muncești din greu câțiva ani.

„Trebuie să recunosc, nu am plecat de nevoie, ca alții. Voiam un an al meu, ca liceenii din filmele americane care călătoreau prin lume, să fac rost de niște bani, iar apoi să intru la facultate. Aveam multe rude și prieteni care lucrau acolo și câștigau de câteva ori mai mari decât în țară”, a povestit Burdușa pentru Evenimentul Zilei.

Deși nu s-au împotrivit, părinții au refuzat să-i dea bani de drum, îndemnându-l să se împrumute. Ca să-l responsabilizeze, să nu se întoarcă cu coada între picioare, în caz că ar fi dat de greu. A înțeles acest lucru când a văzut ce dificil este să-ți chivernisești fiecare bănuț. A împrumutat bani de la o mătușă, a făcut rost de o viză turistică pentru patru zile și a mers la Roma, așa cum a relatat pentru Evenimentul Zilei.

„Aveam un văr care locuia într-o localitate, Marina di Ardea,  la 60 de kilometri de Roma, la mare, unde m-am cazat. După câteva zile, mi-am dat seama că nu am șanse să-mi găsesc de lucru pentru că era perioadă de vacanță și nimeni nu făcea angajări”.

Emigrant ilegal cu domiciliul între cartoane

Viza turistică expirase de mult când Ovidiu a revenit la Roma ca să-și găsească de lucru. Devenise un emigrant ilegal, pasibil de închisoare sau expulzare, ca alte zeci de mii de români, dar autoritățile italiene erau indulgente. S-a stabilit într-o tabără improvizată de români, pe malul Tibrului, în apropiere de Stadio Olimpico, arena pe care joacă Lazzio și AS Roma.

Pentru tânărul plecat dintr-o familie care avea grijă să nu-i lipsească mai nimic, a fost un șoc. În locul camerei proprii, a locuit într-o colibă din cartoane de ambalaj pe care o împărțea cu alți români în căutare de muncă. Baia confortabilă și dușulu de acasă au fost înlocuite de toaletele publice și de PET-urile din plastic  în care apa pentru spălat era încălzită de soare. Mirosurile insuportabile, gunoaiele aruncate la tot pasul, oamenii de tot felul care îl priveau mai mult sau mai puțin prietenos, insectele și  șobolanii întregeau un peisaj dezolant.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

Te-ar putea interesa și: