Doi oameni au fost măcelăriți de Gheorghe Moroșan, un individ aflat în pragul vârstei de 70 de ani, care i-a ținut ostatici timp de cinci ore, legați cu mâinile la spate. Răstimp în care luptători speciali antrenați și negociatori cu diplome și masterate, au privit totul de la distanță, de la parterul blocului. Au fost astfel părtași ai unor crime îngrozitoare care amintesc de execuțiile ISIS. Din peisajul acestei luări de ostatici au lipsit lunetiștii, echipele de coborâtori, arme specifice care creează diversiune și panică. A lipsit negocierea adevărată.

Din postura de fost luptător în trupele speciale, Coco explică pentru Evenimentul zile care au fost marile greșeli ale echipelor de intervenții care au acționat la Onești. Dar îi și face praf pe mascați.

O zi l-a ”vânat” pe Passaris la trei adrese

Coco e unul dintre acei ”mascați” care, în urmă cu 21 de ani, era în echipa de elită care îl captura pe celebrul și, totodată, înspăimântătorul criminal grec Konstantinos Passaris. Un infractor care ucisese deja mai mulți oameni și care, chiar dacă era înarmat și cu pregătire militară, a fost prins fără pierderi. O misiune cu un grad extrem de ridicat de periculozitate în care el și ceilalți luptători din trupă l-au ”vânat” pe cel supranumit ”Fiara” până ce l-au capturat. Într-o zi lungă cât asalturile făcute la trei adrese din București.

Coco e același luptător care în 1998 a participat la prima luare de ostatici din România. A scos, dintr-un apartament, tot cu colegii săi din echipa tactică – Coli, Șoarece, Macu, Bocănilă (cel mai bun coborâtor din forțele speciale ale Poliției Romîne) , Țiți, Iusti, Ursu, Gabone și Laur -, un infractor înarmat cu un cuțit care luase ostatic un bătrân. Undeva, într-un bloc din zona Academiei Militare din București. După o somație fermă, ca la carte, a fost pus la punct un plan tactic care a fost echivalentul unei misiuni reușite: salvarea ostaticului.

”Passaris a fost doar un criminal pe care trebuia să-l prindem. Viu sau mort. Asta doar de el a depins”

”Noi, cei de la DIAS (n.r. Detașamentul de Intervenții și Acțiuni Speciale) eram dedicați meseriei. Și în timpul liber, când ne strângeam la o bere, ne uitam la casete cu intervenții ale trupelor de elită americane. Apoi, mergeam în pod la noi și le repetam până la epuizare. Până deveneau automatisme. Ne antrenam șase ore pe zi în poligon. Coboram din elicopter, ”atacam” case-machetă, coboram în rapel pe ziduri, exact ca pentru situația de la Onești, și trăgeam sute de gloanțe pe săptămână. Pentru noi, Passaris a fost doar un criminal pe care trebuia să-l prindem. Viu sau mort. Asta doar de el a depins. Dacă punea mâna pe armă…A vrut, dar nu a apucat. L-am prins în fum de grenade tactice și focuri de arme cu gloanțe oarbe. Nu viața lui ne interesa, ci cea a celor cu care el intra în contact și care îi puteau deveni ostatici. Și mai e ceva. Nu e doar pregătire și pasiune. Ci și faptul că nu l-am desconsiderat nici o clipă. Ne-ar fi putut costa…”, povestește Coco.

Neputința criminală a forțelor de ordine de la Onești

Privind dinspre Passaris – unde s-a mers în orb, cu planuri făcute din mers -, spre luarea de ostatici de la Onești, unde trupele de asalt au avut tot timpul din lume, Coco se îngrozește. Imaginile care se derulează obsedant pe toate posturile de televiziune arată neputința. Nu a ucigașului, un bătrân de aproape 70 de ani care avea doi ostatici, ci a forțelor speciale de intervenție. Poliția se roagă de el ca la piață. El urlă la polițiști. Și la cel care se vrea a fi negociator. O scenă tragi-comică ce nu are cu nimic de-a face cu o acțiune tactică în forță sau cu una strategică de salvare a celor doi oameni care aveau să piară măcelăriți. Și care, probabil, au sperat până în ultima clipă a vieții lor că salvatorii îl vor doborî pe Moroșanu. Cumva. Cu lunetiști, cu ”mascați” intrând în forță sau printr-un tertip bine tacticizat în ”apartamentul groazei”.

Fără lunetiști din cauza copacilor desfrunziți

Dar la Onești nu au existat nici lunetiști. Copacul din fața balconului unde se tot expunea Moroșan a fost un obstacol mult  prea mare pentru un trăgător experimentat de la ”mascați”. Chiar așa desfrunzit cum era. Copacul. Și apoi geamurile murdare, atât de murdare, prin care nu se vedea nimic. Nici măcar silueta asasinului. Aaa, și să nu uităm ceva: glontele tras din ”lunetă” ar fi putut să treacă prin toți pereții casei și prin cei ai blocurilor vecine și să ucidă civili nevinovați. Așa s-au apărat șefii de la IGP care au venit în control la Bacău.

Coco de la DIAS, cum i-a rămas numele printre luptătorii din trupele speciale ale Poliției, vede lucrurile cu totul altfel prin prisma experienței de zeci de ani în care a îmbrăcat combinezonul negru.

”Arma se reglează în funcție de distanță. Nu ai unghi de acolo, te muți la altă fereastră”

”Sunt minciuni grosolane prin care speră că-și vor putea acoperi incompetența. Cum să nu se poată folosi un lunetist? Dar nu au avut, de aia nu l-au folosit, nu că nu se putea! Nu și-a asumat nimeni responsabilitatea să implice în acțiune un trăgător de elită. Copacul e vrăjeală, la distanța aia pomul nu are nici o  treabă. Arma se reglează în funcție de distanță. Nu ai unghi de acolo, te muți la altă fereastră, cauți alt unghi de tragere. Iei toate balcoanele la rând din blocul de vizavi. De nicăieri nu se vedea? Ce copacul ăla e un zid?  Și, în plus, ucigașul care avea ostatici s-a expus tot timpul. Au fost multe momente când putea fi lichidat cu ușurință. A ieșit cu jumătate de corp din balcon. O secundă era suficientă. Mai trebuia doar ca ăla să-și pună o țintă pe piept și să le zică ”Împușcați-mă!”.

 ”Luneta” putea fi folosită, dar pentru asta trebuiau să izoleze locul, să evacueze tot de acolo ca să-și facă treaba. Un cartuș în umăr era suficient pentru o primă fază a operațiunii, apoi năvăleau peste el. Cum la fel de bine putea fi împușcat prin lateral, cu Glock-ul, din balconul vecinilor din dreapta, de la același etaj, de unde s-a filmat. Era un unghi foarte bun și el a și fost singur acolo multă vreme. Vorbea la telefon sub nasul lor. Dar…”, ne-a explicat Coco.

Fără ”mascați” care să coboare pe corzi pentru că nu era un punct de sprijin

Dar la Onești nu au existat nici coborâtori pe coardă. Vezi Doamne, pentru că nu exista un punct de sprijin pe bloc la Onești. Era, chipurile, un bloc plat, fără nici un obiect, fără nici o construcție de care luptătorul, ce trebuia să fie antrenat să facă tot felul de noduri, să-și poată prinde cordelina pentru a se ancora. Așa, nici  un ”mascat” nu a coborât în rapel ca să intre prin geam sprijinit de lunetist – cum o cere procedura -, dar și de o echipă tactică ce putea să forțeze ușa apartamentului în același timp. Și nu cu berbecul. Ci cu explozibil. În câteva secunde, ușa ar fi fost găurită în zgomot asurzitor.

Un atac-surpriză distrugător, din trei părți, susținut de focuri de armă trase cu gloanțe oarbe și de grenade pentru înspăimântarea și derutarea subiectului ce trebuia doborât. O acțiune specifică trupelor speciale, mult exersată în poligoane, despre care Coco spune că ar fi putut fi folosită cu succes. Mai ales că aveau în față un bătrân, fie el și violent și viguros, dar un personaj fără experiență militară. Era un risc, ca de altfel orice misiune de acest gen, care trebuia asumat de cineva care să dea acest ordin.

”Îl făceau important, pentru că el asta voia”. Dar s-a mers cu ”hai, bre, că nu e bine ce faci”

Dar la Onești nu au existat nici negocieri. Acolo, sub balconul ”apartamentului groazei”, s-au aflat niște personaje care doar s-au rugat de asasin să se potolească. Firește că omenii cu masterate și diplome – negociatorii, adică  -, nu l-au convins. Nu a mers doar cu ”hai, bre, că nu e bine ce faci”. Asasinul a cerut hârtii, documente, niște bani…

”Puteau să încerce să-l inducă în eroare. A cerut bani sau acte? Parcă asta voia: 300.000 de euro și acte pe casă. Imaginau o scenă pe care el să o vadă și să o audă clar prin care să fie convins că cineva se ocupă de problema lui. Îl făceau important pentru că el asta voia. Îi prezentau un luptător ca fiind omul de la primărie sau de la judecătorie care a venit cu actul. Sau cu banii. Improvizau în funcție de reacțiile lui. ”Vrei bani, îți dăm. Am vorbit, sunt pe drum. Uite avem și actul pe casa ta. Da, îți dăm casa, s-a rezolvat. Hai că venim sus!”. Și sus, când crăpa un pic ușa, pentru că la metalice nu poți băga nimic pe sub ușă, era luat. Dar nu s-a încercat nici asta. Cum nu s-a încercat nici să îl întrebe dacă îi e foame, dacă îi e sete, dacă vrea ceva. Ce fac ostaticii…Asta era calea cea mai ușoară ca să-l anihileze. Dar nu s-a încercat nimic! Nici măcar pe nevastă-sa nu au folosit-o ca monedă în dialoguri emoționale. Femeia umbla printre oameni, aduna informații și i le transmitea bărbatului ei prin telefon. Trebuia izolată! Ce negociere a fost asta cu un scandalagiu fără nici o pregătire care a ajuns să omoare doi oameni? Noi, trupa veche de old-boys a DIAS  îl scoteam de acolo, garantez”, a mai spus Coco.

”S-au umplut de rușine și și-au pătat onoarea și mâinile cu sângele a doi oameni. Să plece acasă. La trupele speciale nu au ce căuta!

Ministrul de Interne, Lucian Bode, a luat primele măsuri după eșecul operațiunii de salvare de la Onești. Au căzut primele capete: șeful IPJ Bacău și adjunctul său, dar și șeful Poliției Onești au fost demiși. Coco e de părere însă că lucrurile nu ar trebui să se oprească aici. Că vinovații ar trebui căutați nu numai printre cei care au condus operațiunea complet eșuată, ci și printre executanți.

”Asta este o misiune pe care nu o aștepți, dar pentru care te pregătești o viață. Luarea de ostatici e ”regina” intervențiilor speciale. Mascații de acolo (n.r. de la Bacău) trebuiau să știe asta, dar au făcut de râs tot ce înseamnă uniformă neagră. O uniformă pentru care se muncește extrem de mult. E adevărat că și dotările sunt slabe, dar și pregătirea lor e zero. Au dat dovadă de amatorism. Din respect pentru cele două victime, ar trebui să plece toți de acolo. Să se ducă unde vor prin Poliție sau să se apuce de altceva! Să plece acasă. La trupele speciale nu au ce căuta! Au avut timp cinci ore să pună la punct un plan tactic de atac și nu au fost în stare. Noi la Passaris am lucrat din mers. S-au umplut de rușine și și-au pătat onoarea și mâinile cu sângele a doi oameni. Poți să admiți un eșec care oricum doare, dar doar dacă încerci să faci ceva. Nu când te uiți în ochii criminalului și stai cu mâinile în sân așa cum au făcut toți de acolo!”, a spus Coco.