Lilith este un personaj enigmatic și controversat din mitologia iudaică, considerată de unele tradiții drept prima soție a lui Adam, înainte de Eva. Ea nu apare în mod explicit în Biblie, dar a avut un impact profund asupra tradițiilor mistice și literaturii religioase. Numele său apare în mai multe text, având origini în vechile legende mesopotamiene și evreiești. În Biblie apare o singură data, în Isaia 34:14, dar cuvântul nu este tradus ca un nume de femeie.

Originea mitului despre Lilith

Legenda lui Lilith provine dintr-o combinație de texte apocrife, tradiții talmudice și mituri babiloniene și sumeriene. Prima mențiune a ei este ca un demon sau spirit și apare în „Epopeea lui Gilgamesh”. Acesta este un text mesopotamian antic, unde femeia este descrisă ca un demon care trăiește într-un copac sacru. În tradițiile iudaice ulterioare, ea este asociată cu pericolele care amenință femeile și copiii. Mai este descrisă și ca un spirit sau o nălucă a nopții.

Talmudul babilonian, un text central al tradiției iudaice rabinice, oferă o viziune mai detaliată asupra acestui personaj. Femeia este descrisă drept un demon nocturn, adesea asociat cu moartea nou-născuților. Uneori este asociată și cu tentația sexuală. Imaginea ei ca prima soție a lui Adam nu provine din Talmud, ci din midrasuri (comentarii rabinice) și texte cabalistice ulterioare.

Una dintre cele mai influente surse despre Lilith provine dintr-un text mistic din secolul al VIII-lea sau al IX-lea, numit „Alfabetul lui Ben Sira”. În el se relatează că Lilith a fost creată din același pământ ca și Adam, dar ea a refuzat să îi fie supusă. Acest refuz de a accepta un rol subordonat, în special în contextul relațiilor sexuale, a dus la conflictul cu Adam. Femeia a plecat din Grădina Edenului. Ea a refuzat să se mai întoarcă, și, conform legendei, a fost transformată într-un demon. Astfel a fost nevoită să trăiască departe de lumea oamenilor.

Prima soție a lui Adam nu apare în Biblie din mai multe motive

Una dintre întrebările cele mai frecvente legate de acest personaj este motivul pentru care ea nu este menționată în mod clar în Biblia ebraică sau Vechiul Testament. Există speculații legate de anumite versete ambigue, cum ar fi Isaia 34:14. Aici apare numele său, dar este tradus adesea ca „bufniță” sau „ființă nocturnă”. Biblia nu face nicio referire directă la povestea ei ca prima soție a lui Adam.

Există mai multe motive pentru care Lilith nu este menționată în cărțile sfinte. Unul dintre ele face referire la tradiția patriarhală. Biblia a fost scrisă și transmisă în cadrul unei culturi profund patriarhale, în care rolurile de gen erau foarte bine definite. Refuzul ei de a se supune bărbatului ar fi fost perceput ca o amenințare la adresa ordinii sociale și religioase a vremii. Mitul ei poate fi văzut ca un simbol al rebeliunii împotriva normelor patriarhale. Mai mult decât atât, creația umanității din Biblie se concentrează pe stabilirea ordinii divine și pe relația dintre Dumnezeu și om. Introducerea unui astfel de personaj ar fi complicat teologia oficială.

Majoritatea poveștilor legate de această femeie provin din texte apocrife. Acestea, deși sunt scrieri religioase considerate valoroase, nu au fost incluse în canonul biblic. „Alfabetul lui Ben Sira” și alte scrieri nu au fost considerate inspirate divin de către rabinii care au stabilit canonul biblic. Un alt factor este interpretarea versetului din Geneza 1:27. Acesta spune că „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut”. Unii rabini au văzut aici o referință la crearea simultană a lui Adam și a soției sale, înainte de Eva. Aceasta din urmă a fost creată din coasta lui Adam. Totuși, interpretarea nu este una acceptată universal. Majoritatea teologilor consideră că se referă doar la crearea perechii umane, fără să implice existența primei soții.

Lilith în literatura modernă și reinterpretările feministe

De-a lungul istoriei, Lilith a fost reinterpretată în multe moduri. În tradițiile mistice, în special în Cabala, ea a devenit o figură centrală a răului și tentației. Este descrisă ca un spirit al întunericului, care își seduce victimele, în special bărbații. În această tradiție, ea simbolizează pericolele dorinței sexuale necontrolate și ale independenței feminine.

Începând cu Renașterea, dar mai ales în epoca modernă, această femeie a fost redescoperită. A devenit un simbol al emancipării feminine. Mișcările feministe au adoptat-o drept o eroină care refuză să fie supusă regulilor patriarhale. În literatură, artă și chiar politică, a devenit un simbol al femeii independente și puternice, care luptă împotriva constrângerilor impuse de societate. Scriitori precum Judith Plaskow și feministe evreice moderne nu o văd ca pe un demon malefic.

Deși Lilith nu este menționată în Biblie, ea a rămas o figură puternică în mitologie și chiar în cultura populară modernă. Povestea ei reflectă o tensiune profundă între normele patriarhale și dorința de independent. Mitul ei continuă să fascineze și să inspire, rămânând un simbol al rebeliunii și al puterii feminine, potrivit Wikipedia.