În încercarea de a-și restabili leadershipul pe continent, șeful statului francez a făcut o schimbare de strategie, dorind să „accelereze” extinderea UE către țările din fostul bloc sovietic și acceptând, la limită, integrarea Kievul în Alianța Atlantică

Schimbarea de poziție este spectaculoasă, mai ales dacă se va confirma în practică. Timp de o lună, după discursul său de la Bratislava, Emmanuel Macron a început o dublă transformare europeană și atlantică, de natură a restabili autoritatea pierdută de Elysée pe continent încă de la începutul invaziei rusești în Ucraina. Șeful statului, ale cărui poziții i-au deconcertat, ba chiar exasperat deseori pe aliații Kievului, s-a angajat să-i surprindă din nou, prin revizuirea unor poziții ale sale, sub presiunea evenimentelor din Ucraina și Rusia. Nu există nicio îndoială că această actualizare, care a început cu mult înainte de rebeliunea eșuată a Grupului Wagner din Rusia, a cântărit în discuțiile de la Bruxelles ale șefilor de stat și de guvern dintre cei douăzeci și șapte (joi 29 și vineri 30 iunie).

Prima evoluție fundamentală se referă la Uniunea Europeană și la extinderea acesteia. În timp ce Franța, de la François Mitterrand la Nicolas Sarkozy, a încercat mereu să limiteze primirea de noi membri din fostul bloc sovietic, insistând asupra condiției prealabile a aprofundării construcției comunitare, Emmanuel Macron intenționează acum să le consolideze „ancorarea” europeană. „Întrebarea pentru noi nu este dacă ar trebui să ne extindem; nici măcar când ar trebui să o facem – eu consider că ar trebui cât mai curând posibil –, ci CUM trebuie să o facem”, a declarat șeful statului la Bratislava, în cadrul conferinței Globsec privind securitatea continentală.

În acest spirit, Franța ar urma să pledeze în favoarea deschiderii negocierilor de aderare cu Ucraina și Moldova la sfârșitul anului 2023, așa cum cer cele două țări, care sunt candidate oficial de abia un an. Macron justifică această inversare printr-o îngrijorare „geopolitică”, menționând că Ucraina și Moldova apără valorile europene în fața amenințărilor Rusiei lui Vladimir Putin. Și trebuie să fie integrate în Europa, ca și Balcanii de Vest, pentru a scăpa de ingerința rusă și/sau chineză. Astfel, președintele francez nu mai este reticent în a vorbi despre o Uniune cu 35 de membri, nu fără a insista asupra reformării funcționării acesteia. Palatul Elysée intenţionează să facă propuneri în această direcţie până în octombrie, sperând să nu mai fie acuzat de întârzierea manevrelor, întrucât Parisul vrea acum să „accelereze” extinderea.

Încurajarea negocierilor

A doua schimbare, mai discretă, dar nu mai puțin importantă, se referă la perspectiva aderării Ucrainei la NATO, pe care Franța o ia acum în considerare ca mijloc de a-i încuraja pe inamicii ruși și ucraineni să negocieze la un moment dat. „Amintim perspectiva aderării la NATO pentru a încuraja rușii și ucrainenii să se așeze la masa negocierilor”, a spus o sursă diplomatică.

Alianța Atlantică a deschis ușa aderării Kievului în anul 2008, în timpul summitului de la București. Însă Franța lui Nicolas Sarkozy și Germania Angelei Merkel au opus apoi veto pentru extinderea rapidă, în ciuda sfaturilor Statelor Unite de la momentul respectiv. Cu puțin timp înainte de începerea războiului, Emmanuel Macron a sugerat din nou, în timpul călătoriei sale la Moscova și Kiev din 7 și 8 februarie 2022, o formă de „finlandizare” a Ucrainei, un statut de neutralitate care ar urma să menajeze Rusia. Între timp, în urma agresiunii ruse, Finlanda însăși a abandonat neutralitatea și s-a grăbit să se alăture Alianței.

După șaisprezece luni de război, dinamica s-a schimbat. Statele Unite se opun extinderii NATO cu Ucraina, dar Franța este pregătită să facă acest lucru, cel puțin din motive tactice, cu mai puțin de trei săptămâni înainte de summitul anual al Alianței de la Vilnius, din 11 și 12 iulie. Palatul Elysée intenționează să-l „susțină militar și politic” pe Volodimir Zelenski, într-un moment în care contraofensiva anunțată de Kiev este în faza inițială, mai complicată decât se aștepta, așa cum a recunoscut însuși președintele ucrainean.

Riscul de a deranja Germania

Prin această dublă schimbare de poziție, Emmanuel Macron urmărește să-și refacă leadershipul continental, nerăbdător să ofere garanții țărilor din Europa Centrală, dintre care majoritatea solicită intrarea Ucrainei în UE și NATO. „Nu cred că există o Europă de Vest și o Europă de Est, o Europă veche și o Europă nouă. Ar fi perpetuarea graniței artificiale impuse de zeci de ani de Uniunea Sovietică”, a remarcat șeful statului la Bratislava. „Am pierdut ocaziile de a vă asculta”, a spus el, o modalitate de a depăși tensiunile stârnite în 2003 de izbucnirea lui Jacques Chirac împotriva liderilor est-europeni, când a spus că aceștia „au pierdut o bună ocazie de a tăcea” susținând invazia Irakului sub steagul american, împotriva opiniei Franței și Germaniei.

Se pare că mesajul a fost recepționat. „Această schimbare notabilă a poziției vine din conștientizarea că, dacă dorim o Europă unită, trebuie să ținem cont de securitatea flancului estic”, a declarat Gabrielius Landsbergis, ministrul de externe lituanian. „Ceea ce trebuie făcut acum este să tragem concluzii concrete despre cum vedem Europa și arhitectura ei de securitate”.

Emmanuel Macron își asumă totuși riscul de a deranja Germania, a cărei autoritate, ca și cea a Franței, este pusă la încercare de acest conflict. Cancelarul Olaf Scholz consideră că Ucraina trebuie analizată pe merit înainte de a grăbi aderarea ei la UE. Și că este exclus, în plin război, să i se promită Kievului intrarea în NATO.

sursa: RADOR / lemonde.fr