El a spus, el a auzit. La mijlocul campaniei electorale temele propuse de șeful statului au rămas la stadiul enunțului lor în respectivul briefing de presă și nu știu câți dintre cei chemați la urne înțeleg astăzi, mai mult decât ieri, miza acestor alegeri, soluțiile diverselor  formațiuni politice angrenate în competiție  pentru  accesul cât mai rapid al României în spațiul Schengen, poziția și strategiile privind integrarea deplină a Republicii Moldova în UE, consecințele pentru țara noastră ale alegerii popularului  Jean-Claude Juncker sau socialistului Martin Schulz în fruntea Comisie Europene, importanța reglementării, la nivel european a problemei integrării romilor.

Cu două săptămâni înainte de scrutin, nimic din toate acestea nu se regăsește în dezbaterile din spațiul public. Mai rău decât atât, chiar și figurile și numele candidaților în alegeri sunt perfect obturate de veșnicul scandal Ponta-Băsescu și de campaniile mai mult sau mai puțin mascate pentru alegerile prezidențiale din iarnă. Până la urmă singurul lucru care amintește de apropiatele alegeri europarlamentare este panotajul stradal. În contextul disipării dezbaterilor presupus electorale în tot felul de teme colaterale este posibil ca acesta să joace un rol mult mai mare ca de obicei în opțiunile electoratului indecis, care se hotărăște în ultima clipă să meargă la vot.

Nu știu care este situția în provincie, dar în București, mai ales în sectorul 3, în care locuiesc, observ că, în această campanie electorală nu au fost folosite uriașele mash-uri electorale cu chipuri de candidați care, în trecut, acopereau în bună măsură fațada câte unui bloc cu 10 etaje. În schimb pe toate senusurile de mers ale intersecțiilor găsești bannere electorale vizibile aparținând aproape exclusiv PSD (cu o oarecare confuzie identitară, pe unele apărând și titulatura USL, sau PSD scris cu litere mari și sub ea, cu litere mult mai mici, UNPR-PC), PDL și PNL. Am mai văzut niște afișe-steag cu însemnele PMP pe stâlpii din zona marilor bulevarde și niște afișe de dimensiuni relativ mici, prin care erau recomandați candidații PNȚCD. În această campanie outdoor nu am văzut (poate mi-au scăpat, dar ăsta nu e un semn bun pentru cei în cauză) materiale de promovare a candidaților FC, PNR, UDMR.

Trebuie să o spun din capul locului, în privința panotajului stradal cea mai eficientă și profesionistă campanie mi se pare cea a PDL. În contrast total cu apatia de la alegerile parlamentare din iarna anului 2012 când, e drept, au candidat sub sigla ARD, candidații PDL sunt expuși peste tot la vedere. Portretele  lui Theodor Stolojan și Monica Macovei inspiră sobrietate, seriozitate, încredere și profesionalism în stilul clasic al materialelor electorale de tot felul din spațiul european și nord-american. Este de salutat atitudinea cinstită față de electorat care, în cabina de vot, va vedea în capul listei exact numele oamenilor pe care i-a văzut pe afișe, nu pe Cătălin Predoiu, Vasile Blaga sau vreo altă „locomotivă” fără legătură directă cu aceste alegeri. Realmente PDL merită felicitări pentru expunerea decentă ca imagine și mesaj, dar foarte vizibilă a candidaților săi în spațiul outdoor al capitalei.

La polul opus se situează, fără îndoială PSD. Totul în panotajul stradal foarte agresiv al PSD (PUNR-PC) sugerează mai degrabă o atitudine anti-europeană, mesajul transmis fiind unul intens naționalist. Toate bannerele conțin chipul premierului Victor Ponta (deși ar trebui să-l conțină pe cel al nevestei sale, pentru că ea este cea care candidează în alegeri), sunt ornate cu modelele unui ștergar popular și sunt puse sub semnul sloganului „Mândri că suntem români”. Mai mult, pe unele dintre ele apare mesajul „Apărăm România la Bruxelles”, ca și cum acolo de dimineața până seara nu s-ar coace decât planuri de atac asupra țării noastre și trebuie să luptăm pe viață și pe moarte pentru a împiedica punerea lor în aplicare.

Mă simt mai confortabil cu mesajul luminos, european, optimist,  citit pe un banner al PDL, „Europa în fiecare casă”. Nu știu cum ar putea argumenta premierul Ponta integrarea Republicii Moldova în UE câtă vreme el este convins că misiunea europarlamentarilor români este aceea de a rezista și de a se opune politicilor europene. Este de presupus chiar că  rezistența sa se va îndârji pe măsură ce reglementările suprastatale (mai cu seamă cele din domeniul justiției) se vor extinde. Totul, în politica de imagine a premierului și a echipei sale începe să semene izbitor cu propaganda din anii comunismului. Suntem asigurați că România este grânarul Europei, că avem cel mai mare ritm de creștere economică din UE, că oamenii trăiesc tot mai bine și că dr. Ponta este cel mai iubit fiu al poporului, în vreme ce în jur vedem doar figuri posace, oameni mereu cu ochii pe calendar, numărând dramatic zilele rămase  până la viitoarea leafă, striviți de griji și de lipsa de perspective. Casele de sondare a opiniei publice controlate de  oameni din imediata apropiere a premierului duduie de activitate comandată (iar rezultatele sunt mereu pe măsura așteptărilor celui care le comandă), cifrele statistice găsesc întotdeauna unghiul adecvat din care România se vede ca un adevărat El Dorado în aceste vremuri tulburi de criză economică mondială.

PNL are o campanie stradală corectă, dar puțin triumfalistă și/sau ludică sub semnul mesajului „Susține EuroCampionii”. Pe afișe apar doar figurile candidaților (fără Crin Antonescu) ceea ce este de lăudat, iar pe cele individuale, foștii europarlamentari care candidează pentru un nou mandat încearcă să-și maximizeze șansele cu un mic mesaj care trimite la principalele lor competențe la nivelul politicii europene. De pildă, Renate Weber are pe afișe mesajul „EU cred în independența justiției”, unde cuvântul „EU”e înconjurat de steluțele Uniunii Europene. Mi se pare o campanie aerisită și onestă, destul de vizibilă, în regulă din toate punctele de vedere.

PMP este destul de puțin vizibil la nivelul străzii, cel puțin în zona Piața Alba Iulia și împrejurimi. Am văzut pe mulți stâlpi afișe steag cu mesajul „Ridicăm România”, nu știu cât de mobilizator pentru cineva care nu știe mare lucru despre acest partid și este dezamăgit de realitatea politică românească, dar și afișul cu grupul candidaților în blugi, sugerând energie, entuziasm, tinerețe, o posibilă supapă pentru cei care doresc o schimbare radicală de generație în politica românească.

Cum spuneam PNȚCD, FC și PNR par să fi ratat șansa de a se sălta în ochii bucureștenilor în perioada de panotaj electoral, dacă nu cumva au mizat pe alt tip de campanie (door-to-door, scrisori personalizate etc), de care nu am cunoștință.

Cam așa arată, văzută din stradă, oferta electorală pentru alegerile europarlamentare. Firește, grosul opțiunilor îl reprezintă cele consolidate înainte de declanșarea campaniei propriu-zise. Din păcate, nu cred că dezbaterile televizate din ultima vreme și panotajul stradal au produs schimbări spectaculoase în conștiința electoratului. Cei care știau cu cine votează știu și de acum încolo, iar cei care nu știau, dacă se vor decide, totuși, să meargă la vot, este imposibil să nu fi rămas pe retină imaginea lui Stolojan și a Monicăi Macovei, a lui Victor Ponta (pe care nu îl vor regăsi însă și în buletinele de vot) și a candidaților PNL. Cel puțin acesta este podiumul campaniei outdoor.

Te-ar putea interesa și: