Buboiul imigrației a ajuns la punctul de spargere mai repede decât o indicau aparențele. Dacă nu urmează urgent o intervenție chirurgicală decisivă, Occidentul va muri înecat în puroi.

În noaptea de 18 spre 19 martie 2016, ambarcațiunea Monica, lungă de 75 de metri, a fost reperată de Garda de Coastă italiană în apele internaționale ale Mediteranei, în timp ce se îndrepta spre Sicilia.

La bordul ei se aflau 400 de bărbați, 200 de femei și 361 de copii, în majoritate kurzi, care voiau să ajungă în Europa.

Când vedetele Gărzii de Coastă au înconjurat ambarcațiunea, s-a produs o grozăvie inimaginabilă: urlând, bărbații și femeile și-au luat copiii în brațe și, ținându-i atârnați peste bord, au amenințat că îi aruncă în mare.

S-au potolit doar când ofițerii i-au asigurat că vor fi lăsați să intre în Italia.

În octombrie 2016, președintele turc Erdogan îi amenința pe liderii europeni cu 10.000-15.000 de migranți înecați:

„Putem deschide granițele spre Grecia sau spre Bulgaria oricând și putem să-i suim pe refugiați în autobuze. Ce veți face cu refugiații dacă nu ajungem la o înțelegere? Îi omorâți? UE se va confrunta cu mai mult de un copil mort pe țărmurile Turciei. Vor fi 10.000 sau 15.000. Cum vă veți descurca cu asta?”

Acel copil mort de care vorbea Erdogan era micuțul Aylan Kurdi, de trei ani, înecat pe 2 septembrie 2015, după ce ambarcațiunea cu imigranți în care se afla s-a scufundat din cauza supraîncărcării.

Poza lui Aylan zăcând fără suflare pe țărm a cutremurat lumea întreagă și a fost folosită cu cinism de propaganda pro-imigrație.

Povestea a dispărut însă instantaneu din presă după ce s-a aflat că tatăl copilului, care se afla la cârma bărcii, era șeful unei rețele de traficanți care ajuta imigranții să pătrundă ilegal în Europa.

Ce fel de oameni sunt aceștia care amenință că își omoară copiii, ba chiar îi ucid de-a dreptul? Ce fel de politician este Erdogan, omul cu ambiții de lider al musulmanilor din lumea întreagă, care amenință cu moartea coreligionarilor săi pentru a-și face jocurile?

Cum a răspuns Occidentul acestui șantaj sinistru, știm: a deschis vraiște granițele lăsând să pătrundă în Europa aproape două milioane de imigranți și a deschis baierele pungii, plătindu-i lui Erdogan șase miliarde de euro, pentru a-i ține la el pe cei aproape patru milioane de refugiați ai războiului civil din Siria.

Erdogan a încasat banii și a păstrat refugiații ca ostatici, împiedicându-i pe mulți să revină în zonele natale din Siria, unde s-a reinstaurat pacea. Doar nu era prost să-i elibereze, conștient că pot servi din nou, oricând, ca armă de șantaj asupra Europei, după modelul Dandanache: „Mai trebuie ș-aldată... La un caz iar... pac! la Răsboiul”.

Cazul s-a ivit când Erdogan s-a împotmolit prostește în propriile vanități în Siria.

Cum Putin nu este cârpă de Bruxelles să cedeze în fața istericalelor bașbuzucului, Erdogan s-a gândit să se folosească de UE pentru a-și rezolva afacerile în Orientul Mijlociu.

Așa că a scos iar din teacă arma imigranților. A deschis frontierele, lăsând să se reverse spre Europa câteva zeci de mii de refugiați.

„Vor urma milioane”, a tunat el apocaliptic.