Eficiența înnoirii în politică și beneficiile ascuțirii luptei ideologice cu USR
- Ioan Angelin
- 27 iulie 2026, 07:55
Ascuțirea tonului PSD, pliată pe o tendință ceva mai veche, de a ideologiza lupta cu USR, dă partidului un plus de energie, dar creează puțină tracțiune electorală.
Ca în logica prescripției nutriționale: PSD consumă “zahărul” radicalizării anti-USR, obținând energie instantă din propria bază, dar, pentru a crește, are nevoie de un mesaj mai centrist și mai calm, pentru liderii săi tineri, parte dintre ei, afirmați în timpul guvernului Bolojan.
Nehotărâții nu votează ideologic: chiar dacă nu le place USR și au înclinații mai degrabă conservatoare, sunt interesați de competență și de o linie generală de stabilitate și ordine.
Adevărata slăbiciune a USR
Ascunși în spatele liderului PNL, USR-iștii pare că au curaj să vorbească despre anticipate. Dacă este însă să fie luați la bani mărunți despre ce cred privind șansele partidului în alegeri înainte de termen, foarte mulți vor ezita. Și asta se vede inclusiv în rândul votanților lor, în sondaje. Nu există o încântare generalizată față de anticipate în rândul suporterilor USR.
Ceea ce este însă majoritar este anxietatea că președintele PNL este cel mai important aspirator de voturi tradițional useriste. Există un sentiment general, real, că USR, chiar și în fiefurile sale, nu mai are lideri, direcție și nicio energie.
Partidul este vlăguit, pietrificat într-o birocrație de partid care s-a lărgit în acești 10 ani de la înființare și dependent de inerția unui segment de votanți care, deși sunt conștienți de limitele USR, îi displac mult mai mult pe “vechii politicieni”.
Ascuțirea luptei ideologice
De ce pare că ascuțirea luptei ideologice de către PSD este un subiect care atrage atenția, dar aduce puțin câștig electoral real?
Reflexul de contraidentificare al electoratului PSD față de USR încă funcționează, dar USR nu mai reprezintă o forță socială reală care să-l justifice. Miza s-a mutat pe alt teren: războiul, prețurile, alegerile anulate, incompetența politicienilor.
USR s-a fărămițat chiar din cauza spiritului sectar și a greșelilor făcute, din convingerea superiorității morale, care i-au făcut inclusiv pe o parte dintre suporterii lor să caute opțiuni mai rezonabile, gen SENS, Reper etc.
Eșecul USR
Generalizând puțin, se poate spune că, în afară de faptul că au erodat masiv șansele PSD de a recâștiga Primăria Capitalei în 2020, USR nu au făcut mare lucru în politica românească, iar timpul lor, pur și simplu, a trecut.
Din 2016 încoace, șansa majoră pe care a avut-o USR, dar pe care a irosit-o, a fost să țină capul la cutie în guvernarea cu PNL, să înțeleagă că Iohannis domina atunci jocul, că nu îi plăcea prea mult și să accepte erodarea puterii la guvernare și partenerul de coaliție ușor abuziv, pentru a se consolida prin politici publice.
USR nu a făcut asta, a ratat guvernarea Cîțu, și-a trântit propriul guvern, votând cot la cot o moțiune cu AUR. USR a fost un fitil scurt și puternic, care “a ars” din 2016 până în 2020, cu apogeul în momentele de mobilizare anti-Dragnea. USR este acum un partid fără lideri și cu energie foarte limitată, rupt operațional, între orientarea firească spre Nicușor Dan, care are și forța pe care o are orice președinte, și aplecarea spre Ilie Bolojan, care însă îi ia electoratul.
Concepția oamenilor s-a schimbat
Curentul progresist care a alimentat și ascensiunea USR este acum mult redus la nivel global, nu doar în România. USR nu doar că nu este un pericol, ci este și puțin relevant.
Ideea că PSD duce această luptă pe viață și pe moarte cu acest adversar de nișă este un argument mobilizator doar pentru o parte a bazei PSD și pentru o parte dintre cei care au votat PSD și acum votează AUR. Nu este suficient pentru creștere.
În cadru larg, tema anulării alegerilor contează, dar înnoirea partidelor și competența politicienilor, este la fel de puternică și pentru electoratul PSD, ca și pentru restul electoratului.
Avantajul PSD
Deși poate părea subiectiv, PSD, așa cum este acum, este mai „înnoit” decât PNL condus de Ilie Bolojan. PSD are o linie de vectori tineri, care au prins ceva experiență de guvernare și experiență politică și care, dacă nu ar fi linia radicală de mesaj pe care o imprimă conflictul politic, ar avea potențial cel puțin pentru o conversație în afara bazinului PSD, dincolo de nucleul confirmat, de până în 20%.
Aceștia au câteva calități: au o imagine de oameni normali, nu de „vlăstare de partid”, fără merite personale (genul de imagine la care mai degrabă PNL greșește); sunt decenți ca pregătire și expertiză, fiecare pe domeniul lui și, chiar dacă „nu strălucesc”, conform clișeului de exigență publică, au dorința de a face politică și de a fi în contact cu oamenii.
Evident, merită discutat efectul anulării alegerilor și mitologia care animă votanții fideli „turului 2 înapoi” și radicalizează toată dezbaterea, forțând și PSD, însă până acolo, și în efortul de a convinge un public atât de neîncrezător, sunt opțiuni de calibrare.