Dacă se va întâmpla vreodată ca Mihai Necolaiciuc să fie extrădat în România, el poate intra pe poarta arestului din Rahova purtând la rever cea mai înaltă decoraţie conferită de statul român: Steaua României. Distincţia i-a fost conferită la 1 Decembrie 2000, printr-un decret semnat de preşedintele Constantinescu şi contrasemnat de premierul Isărescu. Deşi semnătura ei nu apare în documente publice, cea care putea iniţia decorarea fostului director al căilor ferate era Anca Boagiu, pe atunci ministru al transporturilor. Motivaţia decorării: „pentru importante contribuţii aduse la dezvoltarea economiei”.

Să nu ne mire că o mămăligă de preşedinte precum Constantinescu l-a decorat pe acest personaj, fără să verifice cu cine are dea face. Realitatea este că, înainte de a pleca de la Cotroceni, fostul şef al statului a împărţit decoraţiile de parcă ar fi vândut gogoşi în Piaţa Matache. În 2000, au primit Steaua României câteva sute de cetăţeni – popi, generali, colonei, amploiaţi ai guvernului, solişti de la operă sau profesori de liceu. Până şi Gabriela Vrânceanu Firea a primit o fundiţă cu cruciuliţă – în grad de ofiţer! – pentru excepţionalul merit de a fi fost purtătoarea de cuvânt a guvernului Isărescu. Iar Ion Iliescu a menţinut obiceiul şi, în 2004, le-a dat câte o astfel de decoraţie tuturor dubioşilor din guvernul Năstase, inclusiv celebrului Dorinel Mucea, cel care ulterior a fost arestat pentru trădare, fiind cercetat în dosarul „Nagy-Şereş”.

Întrebarea este: de ce nu a fost retrasă până acum decoraţia acordată lui Necolaiciuc, de vreme ce legea spune că o astfel de măsură poate fi luată „pentru fapte dezonorante (…) care aduc prejudicii morale membrilor ordinului”? Iniţiativa trebuie să aparţină unuia dintre cei decoraţi cu Steaua României, decizia se ia în consiliul de onoare al ordinului, iar preşedintele României nu face decât să semneze decretul de retragere. Până acum, singurul personaj căreia i-a fost retrasă o decoraţie conferită de şeful statului român a fost liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor.

Poate că ar fi momentul ca acele personalităţi onorabile decorate cu cea mai înaltă distincţie conferită de statul român – de la filosoful Gabriel Liiceanu la preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, sau ambasadorul Sorin Ducaru – să ceară o reverificare a celor aproape 1.000 de persoane care fac parte din ordinul Steaua României. Printre ei se află fostul preşedinte peruan Alberto Fujimori, condamnat în ţara sa la 25 de ani de închisoare pentru grave încălcări ale drepturilor omului, sau Ion Dumitru, acel director al Romsilva care a cumpărat cu sute de mii de euro un tanc valorând câteva mii de dolari – o poveste extrem de asemănătoare cu cele pentru care este judecat fostul director de la căile ferate. Iar Mugur Isărescu, care face parte din consiliul de onoare al ordinului, ar putea să-şi răscumpere greşeala de a fi contrasemnat decretul de decorare a lui Necolaiciuc şi să fie el cel care iniţiază procedura de retragere a decoraţiei.

Altfel, Steaua României va continua să aibă valoarea unei simple cârpe, asortată cu o tinichea aurită.