În vreme ce în ograda noastră, învăpăiată de campania electorală, se numără stelele de la dosar și leucocitele din buletinul medical, în încercarea disperată de a depista, iarăși, care e răul cel mai mic, dincolo de ulucile temeinic securizate cu EADS, se petrec lucruri cu adevărat istorice. Cum ar fi tentativa de Lovitură de Biserică a Papei.
Suveranul Pontif a convocat episcopii din întreaga lume pe 5 octombrie la Roma, într-o Adunare Generală care să dezbată problemele Familiei în societatea contemporană. Temă fierbinte ca un cartof scos din cuptor, de vreme ce Familia este, alături de Biserică, instituția cea mai atacată și amenințată în lumea de azi. Și cine, dacă nu Biserica, este prima chemată să apere Familia, întemeiată cu însăși binecuvântarea Sa?
Iată, însă, că documentul citit luni, 13 octombrie, de Peter Erdö, cardinal de Budapesta, în fața ierarhilor catolici, constituie, probabil, cel mai mare cutremur pentru creștinism de la Marea Schismă din 1054 încoace. În locul unei atitudini ferme, de apărare a Familiei tradiționale, raportul, numit „Relatio post disceptationem” este o blajină mângâiere pe creștetul celor mai mari dușmani ai acesteia.
Textul propune o deschidere fără precedent către persoanele homosexuale, care „au talente și calități de oferit comunității creștine”. Mai mult, documentul manifestă o cvasirecunoaștere a uniunilor homosexuale: „Fără a nega problematicile morale legate de uniunile homosexuale, luăm act că există cazuri în care sprijinul reciproc până la sacrificiu constituie un ajutor prețios în viața partenerilor”. În fine, de parcă nu era de ajuns, Vaticanul acceptă de facto adopțiile de copii de către cuplurile homosexuale: „Biserica acordă o atenție specială copiilor care trăiesc cu cuplurile de același sex, insistând că exigențele și drepturile celor mici trebuie întotdeauna plasate pe primul plan”.
După ce mințile de sub tichiile roșii s-au dezmeticit, s-a dezlănțuit furtuna. Un val de critici s-a abătut asupra documentului. Cei mai vehemenți au fost episcopii din Statele Unite, Africa și Polonia. De față cu Papa, care asculta și tăcea, s-au rostit vorbe grele, atât de departe de tradiționala diplomație catolică: „Biserica a capitulat în fața lobbyurilor și a corectitudinii politice”; „Biserica își va dezamăgi fidelii, care nu vor ca ea să imite lumea”; „Cuvântul «Păcat» nu apare nici măcar o dată în text, în schimb, ni se cere «să pornim de la oameni și de la realitate», uitând că modelul nostru nu este Omul, ci Christos”.
Mai grav, criticile au ieșit dincolo de pereții Sinodului. Într-o conferință de presă, cardinalul de Manilla, Luis Antonio Tagle, a salutat ironic „grupul de eroi” care au realizat acel document și a conchis amar: „Drama continuă”. Monseniorul polonez Stanislaw Gadecki s-a arătat indignat că Biserica se îndepărtează de linia lui Ioan Paul al II-lea și că propovăduiește o „ideologie ÎMPOTRIVA căsătoriei. Iar cardinalii italian Filoni și sud-african, Napier, au făcut dezvăluirea scandaloasă că textul citit de Peter Erdö nici măcar nu a ajuns în grupurile de lucru.
În fața valului de critici fără precedent, Sfântul Scaun a dat înapoi: „Este doar un document de lucru!”, a încercat să minimalizeze incidentul Lorenzo Baldisseri, Secretarul General al Episcopilor.
Analiști familiarizați cu jocurile de culise de la Vatican au dezvăluit, însă, că, prin citirea acestui document la mijlocul Sinodului (acesta se încheie duminica aceasta), Papa a urmărit să ia prin surprindere „aripa conservatoare” a episcopilor, punându-i în fața faptului împlinit. Iar documentul final să nu mai poată aduce decât schimbări de nuanță. Papa se aștepta doar la mârâieli, dar s-a trezit cu ditamai revolta pe tichie. De luni, Vaticanul s-a transformat în teatru de război, iar bătălia pentru documentul final va fi sângeroasă. Dar răul a fost produs: Papa însuși a pus sub Basilica San Pietro o bombă care ticăie amenințător.
Ce treabă avem noi cu ce se întâmplă la Vatican?, se vor întreba mulți cititori. Nu ne ajunge mizeria din campania noastră electorală, sau panarama cu Liviu Dragnea decorat de Patriarhul Daniel cu Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni”? Iată ce treabă avem: Europa este o construcție creștină. Iar civilizația occidentală, mirificul Occident la ale cărui binefaceri râvnește tot românul, s-a înălțat pe Biserica Catolică. Orice lovitură (dinafară sau dinăuntru) la adresa Bisericii Catolice este o lovitură la adresa civilizației occidentale. În condițiile în care forțele Stângii izbesc frenetic cu berbecii ideologici în pilonii Occidentului, încercând să instituie o nouă ordine mondială, A Doua Venire a lui Marx, Biserica Catolică este ultima redută instituțională a Vestului. Dacă ea se va prăbuși, potopul se va revărsa și asupra noastră.
Recomandările noastre
