Florian Bichir: "În toată această dispută postelectorală, un singur partid se comportă de parcă ar fi ieşit din istorie, neintrând în parlament: PNL."
Altfel nu se poate explica de ce nu se aude în peisaj nicio vorbuliţă de liberal. O fi din cauza oboselii cronice pe care au acumulat-o în cei patru ani la guvernare? Sau din cauza mâhnirii că nu mai sunt în Piaţa Victoriei?
Oricare ar fi motivul, PNL a început noul ciclu electoral palid, ca să nu-i spunem aidoma unor ilegalişti comunişti. Fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu şi-a făcut bagajele şi îşi bronzează piciorul beteag pe un iaht, lui Cristian David mobilul îi răspunde în arabă... Pe scurt, toată floarea liberală, mănunchiul acela de lideri care ne-au zgâriat retina timp de patru ani, a dispărut, ca şi cum nici nu ar fi existat. Ca un vis urât, ca un coşmar.
Au mai intrat partide în opoziţie, dar să dispară din Agora aproape în totalitate nu s-a mai întâmplat, chiar dacă la mijloc au intervenit şi Sărbătorile. Unii mai şugubeţi au pus absenţa liberalilor pe seama unei răzbunări care ar urma să vină de la Cotroceni. Adică, nervos nevoie mare, Traian Băsescu i-ar fi dat pe mâna DNA, iar liderii săgeţii în zbor s-au gândit să-i prindă citaţiile, preventiv, prin locuri călduroase. Lăsând gluma la o parte, atitudinea liderilor PNL denotă lipsă de profesionalism, ca să nu-i spunem dispreţ profund faţă de propriul electorat. Nu meritau liberalii sau admiratorii lor să afle care este poziţia partidului în atâtea probleme puse în discuţie în aceste zile? Oare rolul unui partid de opoziţie nu este să hărţuiască executivul cu întrebări pertinente? Ba da, dar iată că, sătule şi îmbuibate de guvernare, obosite de cât s-au sacrificat, VIP-urile liberale s-au teleportat pe alte meleaguri. Să-şi revină, să uite de ţara asta...
Cu doar câteva mici excepţii, lideri uitaţi, care parcă n-au avut loc pe nava care evacua partidul. Cel mai vizibil dintre ei e Ludovic Orban, care răspunde pe toate posturile de televiziune. De ajungi să ai impresia că el singur reprezintă partidul sau e chiar preşedintele PNL. Din acest punct de vedere, - nu că nu ar avea şi el greşelile lui - Orban demonstrează că este un liberal autentic, nu unul de conjunctură. Unul care înţelege ce înseamnă onoarea în politică. Beştelit de „greii“ PNL, ba chiar ameninţat cu excluderea de „familia politică Tăriceanu“, Orban a strâns din dinţi şi a mers mai departe. A trecut printr-un scandal, spun unii orchestrat chiar de colegii lui, a candidat la primărie, deşi nu avea nicio şansă, doar pentru a nu lăsa partidul în ofsaid. A fost băiatul bun la toate, de la primit scatoalcele şi şuturile în fund până la candidaturi eşuate din start. Dar când s-a dat ordinul de evacuare, de părăsit corabia, „blegul“ Orban, cum îl complimentau dragii colegi, a rămas. Cu bunele şi relele sale, a rămas, demonstrând că ştie ce înseamnă onoare în politică. L-am „tăvălit“ de atâtea ori, dar de data acesta, deşi nu port, îmi scot pălăria în faţa lui.
Nu ştiu care va fi destinul său politic, dar astfel de gesturi ar trebui să rămână în memoria alegătorilor, a propriilor partide. E politica o curvă, dar contează şi fidelitatea.
Recomandările noastre
