Mircea Marian: "Au primit salariile pe care le-au dorit. Acum, profesorii trebuie să accepte şi reforma radicală de care are nevoie învăţământul românesc".
Să trecem peste întrebarea: a fost Băsescu populist sau nu atunci când a promulgat legea salarizării profesorilor? Da, a fost, fiindcă o majorare de 50%, de la 1 octombrie, este, totuşi, un pic prea mult. Dar nu avea altă opţiune, în prag de alegeri. În 2007, la europarlamentare, PDL a plătit scump ezitările pe care preşedintele le-a avut la majorarea pensiilor. Acum, cred că problema este: am dat bani cadrelor didactice, dar când vom avea şi un învăţământ de calitate? La testele de matematică, ştiinţe şi lectură, copiii din România se situează constant sub media Uniunii Europene, fiind mai slabi chiar decât cei din Bulgaria. Mai puţin de o cincime din cadrele didactice au urmat un curs de utilizare a computerelor în procesul de predare. Elevii se plâng că majoritatea profesorilor nu fac decât să le dicteze lecţiile. Programa este aproape neschimbată după 1989 - de exemplu, în clasa a 8-a continuă să se predea Tehnologia Materialelor. În Bucureşti şi în marile oraşe sunt câteva şcoli de elită, dar la ţară este un dezastru. Doar un sfert dintre elevii din mediul rural ajung să urmeze liceul.
Ce-i de făcut? Şi alţi bugetari au beneficiat de majorări substanţiale ale salariilor, şi asta nu înseamnă că activitatea lor s-a îmbunătăţit. Veniturile magistraţilor au explodat, dar majoritatea populaţiei continuă să fie nemulţumită de actul de justiţie. Un profesor debutant, al cărui salariu a crescut de la 700 la 1.000 de lei, va preda, de acum înainte, mai bine? Unul dintre primele lucruri pe care ar trebui să le facă viitorul guvern ar fi să descentralizeze învăţământul preuniversitar. Directorii nu mai trebuie numiţi de la Bucureşti, de către ministrul educaţiei, ci de către autorităţile locale. Fiecare şcoală ar trebui să aibă dreptul de a decide asupra a circa o treime din curriculum, în funcţie de cerinţele pieţei muncii. Apare astfel şi concurenţa între licee. Elevii - şi implicit finanţarea de la buget, care va trebui alocată, transparent, pe şcolar - se vor duce către instituţiile de învăţământ care au o programă mai bună. Profesorii vor fi nevoiţi să ofere cursuri de calitate, dacă nu doresc să rămână şomeri. Oricum, în următorii ani, numărul elevilor din România se va reduce constant, aşa că se estimează un surplus de circa 50.000 de cadre didactice. Totuşi, după părerea mea, învăţământul românesc nu va ajunge la nivelul din ţările occidentale dezvoltate, dacă se va baza doar pe alocaţiile bugetare, chiar dacă acestea vor ajunge la 6% din PIB. În special în învăţământul universitar şi în cercetare, banii de la stat nu vor fi suficienţi.
O primă soluţie ar fi ca universităţile de stat să obţină dreptul de a primi sponsorizări de la firme private, prin intermediul unor fundaţii. Franţa - o ţară atât de conservatoare - realizează acest experiment, pentru a acorda astfel salarii mai mari cercetătorilor de elită şi pentru a opri aşa-numitul „brain-drain“. În al doilea rând, cu toate riscurile politice, la proxima modificare a Constituţiei, ar trebui rediscutat articolul potrivit căruia „învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii“.
Tăriceanu nu-l ascultă pe Băsescu
Recomandările noastre
