Ca un blestem, periodic, câte o persoană este muşcată de un câine maidanez sau comunitar, iar întreaga opinie publică se inflamează. Aceste cazuri revin cu o asemenea frecvenţă de parcă am avea o gripă rebelă.
Nu există an din 1990 încoace să nu se pună în discuţie problema câinilor fără stăpân. Originea lor este certă şi fără niciun dubiu. Modernizarea oraşelor sub Ceauşescu a dus la dispariţia unor întregi cartiere. Câinii din curţile oamenilor au rămas fără stăpân şi s-au înmulţit în mod progresiv. Unii s-au sălbăticit de-a dreptul, alţii au căpătat datorită bătăilor o ură viscerală împotriva noastră, a bipezilor.
Nici acest an nu este unul deosebit. O femeie a murit muşcată de câini maidanezi, iar opinia publica s-a inflamat din nou. Autorităţile au fost, ca de obicei, prinse pe picior greşit. Cu tot efortul făcut de harnicul şi inimosul Robert Antonio Lorentz, şeful Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor (ASPA), situaţia este scăpată de sub control. În Bucureşti există doar cinci hingheri (doi şoferi şi trei prinzători) angajaţi de primărie să ridice 50.000 de maidanezi. E clar că este o muncă de Sisif…
Care sunt soluţiile? Multe, dar autorităţile şi ONGurile nu se pot pune de acord. Ţin minte că acum patru ani, într-o situaţie identică, "Evenimentul zilei" a organizat o masă rotundă pe aceas tă temă. Am avut privilegiul să moderez această întâlnire, care s-a terminat în coadă de peşte. Era chiar să iasă cu bătaie. De o parte, senatorul Marius Marinescu, mare iubitor de animale, şi câteva doamne în vârstă, de cealaltă reprezen tanţii Primăriei Capitalei. Evident, de atunci nu s-a întâmplat nimic…
Ne puteți urmări și pe Google News
Astăzi, situaţia este aceeaşi. Primăria Capitalei susţine că este necesară evacuarea câinilor fără stăpân. Acţiunea urmează să înceapă în luna martie, iar câinii vor fi duşi la Adăpostul din Fundulea, care este în stadiu de amenajare. Prefectul Capitalei, Mihai Atănăsoaei, doreşte ca patrupedele fără stăpân să fie strânse în adăposturi şi îngrijite. Cum nu prea se găsesc 40 de milioane de euro, prefectul se gândeşte serios şi la eutanasiere. ONG-urile doresc să fie lăsaţi 10.000-15.000 de câini pe străzi ca să nu se înmulţească pisicile şi şobolanii, iar patrupedele să fie împărţite în două categorii: blânde şi agresive.
Oricât de mult am iubi câinii, trebuie spus că până în prezent soluţiile nu au avut niciun efect. Vorba unui mucalit, de altfel profesor universitar, care s-a adresat primăriei: "Degeaba l-aţi castrat pe câine. Mie mi-e frică să nu mă muşte, nu că face sex cu mine"…
În toată această campanie a intrat şi Elena Udrea, şefa PDL Bucureşti. De fapt era şi normal să se implice pentru că idolul său politic, Traian Băsescu, a fost singurul edil care a încercat să rezove problema câinilor fără stăpâni cât timp a condus Primăria Capitalei. Mie îmi sunt dragi câinii, dar soluţia propusă de Udrea mi-a plăcut. Mai ales ca soluţia respectivă provine din Statele Unite. Ea a propus importarea modelului american: eutanasierea câinilor, dacă aceştia nu sunt adoptaţi într-o perioadă determinată (două săptămâni) de la momentul prinderii lor.
În plus, militează pentru stimularea adopţiei câinilor fără stăpân, la care se adaugă acte medicale gratuite în clinici de specialitate. Udrea crede că adoptarea acestei legislaţii - prin importul de modele legislative funcţionale din ţări cu o istorie democratică îndelungată - garantează acceptarea ei în planul politicii externe a României. Başca, ideea a fost bine primită printre cetăţenii marilor oraşe. Conform unor cercetări sociologice, mai bine de trei din patru bucureşteni sunt de acord cu varianta eutanasierii. Mai multe oraşe din ţară (Iaşi, Constanţa) au cerut în 2010 modificarea legislaţiei pentru a putea eutanasia cîinii fără stăpân.
Mie mi-a plăcut Udrea pentru că a precizat că "politicienii români sunt ipocriţi în tratarea subiectului, în general. Câinii vagabonzi nu sunt o problemă cu care să se confrunte". Apoi a pus degetul pe rană: "ONG-urile care susţin păstrarea statu-quoului supravieţuiesc tocmai datorită acestei probleme. Dacă problema nu ar mai exista, atunci nu ar mai exista nici raţiunea lor de a fi". Evident, propunerea lui Udrea va stârni controverse şi lungi dezbateri. Să nu uităm însă că ea se aplică în America…
Recomandările noastre
