Nimic nu poate răzbuna mai bine o nedreptate, decât izbânda dreptății în aceiași cauză!
Întrebam retoric săptămâna trecută dacă am putea considera semnarea de vineri, 27 iunie, a Acordului de Asociere la Uniunea Europeană ca pe o anulare a marii nedreptăți săvârșite contra noastră pe 28 iunie 1940. Răspunsul sugerat era că ar putea fi considerat, dacă acceptăm că intrarea parțială sub incidența legilor Uniunii Europene, survenită în urma acestui eveniment, este abia începutul acelui proces: dar unul real, practic, pragmatic și extrem de benefic.
De la 1989-91 încoace am petrecut din această viață multe persoane și personalități de bună credință – oameni simpli de la plug, scriitori, profesori, specialiști pe domeniile lor de activitate, care nu aveau vis mai mare, nu doreau altceva mai mult de la viață, decât să vadă pusă pe firească îndreptare, cumplita ruptură săvârșită de sovieticii lui Stalin, cu acordul naziștilor lui Hitler, pe 28 iunie 1940. În Cuizăuca, satul copilăriei, am cunoscut țărani mucaliți care persiflau retorica propagandei sovietice. Aceasta urla de dimineață până seara, prin megafonul, cu gura cât roata de căruță, aninat de un stâlp în mijloul comunei, precum că viața bună a început la noi numai și numai odată cu venirea rușilor, a puterii sovietice, adică. Asta, când trecuseră doar câțiva ani de la prima și a doua ocupație, de la cele trei valuri groaznice de deportări, de la foametea cumplită care a luat sute de suflete dintre cele mai dragi – a părinților, a copiilor, a surorilor și fraților lor -, de la exproprierea de pământ și băgarea cu forța în kolhoz, un fel de lagăr de muncă inventat de sovietici pentru a ține sub control și exploata la sânge țărănimea.
De cealaltă parte, ei nu puteau nicidecum să uite de împroprietărirea făcută și consolidată de regimul politic de până la 28 iunie 1940, de drepturile și libertățile pe care le aveau garantate de la administrația românească, de belșugul material al familiior care a prins să se simtă în urma reformei agrare din 1921, de deschiderea către studii și cultură a copiilor care o oferea reforma în educație. Așa că la moftul precum că viața bună au adus-o sovieticii, neadevăr ce se rostogolea valuri din gura cât roata de căruță a propagandei cățărate obraznic pe stâlpul din centrul satului, țăranii noștri mormăiau supărați, luând peste picior propaganda: „Pe naiba! Când să trăim și noi mai bine, hop!, că au venit și rușii!”
Tăiați de la rădăcina Neamului, ei au fost rupți de istoria lor adevărată, smulși din mediul limbii lor materne, înfierați să urască ființa lor românească, acești oameni au devenit material ușor de manipulat al forțelor imperiale revanșarde. Cu ponderea lor electorală s-a putut instaura în 1994 un regim cvasi-comunist și în 2001, pe nouă ani, un regim comunist pe față, ambele cu același rost bine pronunțat – să servească interesele Moscovei, să mintă, să fure cât mai mult și să împlânte cât mai adânc sărăcia. Cu toate acestea, cu jertfa tinerilor, partea conștientă a populației a smuls în 2009 din mâinile acestor forțe cârma Republicii Moldova.
Cu multe poticneli, rătăciri și în mare chin, în cinci ani neîmpliniți iată că am ajuns până aici, pe culmea marcată de evenimentul din 27 iunie. Am ajuns pedepsiți la tot pasul de Rusia, ajutați cu răbdare de Uniunea Europeană și Statele Unite. Dacă semnarea Acordului de Aderare la Uniunea Europeană poate constitui un început de drum către tărâmul de civilizație de la care am fost rupți cândva, depinde de priceperea, dar și de consecvența noastră.
Drumul trebuie continuat în pofida oricăror uneltiri. Ne obligă visul lăsat moștenire de generația neîntinată de virusul comunist ce ne-a dat puterea credinței și rostul în viață și care astăzi nu mai e. Ne obligă și datoria pentru generațiile viitoare. Ele nu ar mai trebui să cunoască greutățile nici ale buneilor noștri și nici ale noastre. Pentru că viața dată în dar de la Dumnezeu poate fi, și trebuie, trăită cu alte rosturi – în unitate de neam, în cunoaștere și în creație. Europa popoarelor unite este locul unde astfel de trai este posibil și pentru noi, pentru că deja de mulți ani, este real pentru multe alte popoare.
Recomandările noastre
