Pe vremea lui Ceaușescu, circula un banc despre armata albaneză. Se spune că puterea de foc a antiaeriei din această țară se rezuma la semne amenințătoare făcute cu degetul  către piloții inamici. Astăzi, însă, lucrurile sunt pe cale să se schimbe spectaculos, iar țărilr vecine, de pildă Grecia sau Serbia, simt presiunea.

În spatele creșterii puterii militare a Albaniei se află președintele turc Recep Erdogan, care a transformat dronele militare în cel mai de succes produs de export al țării sale. De altfel, printre clienți se află nu numai partenerii tradiționali ai Ankarei, ci și alte  țări, atât din interiorul, cât și din afara NATO.

Ce se ascunde în spatele colaborării militare dintre Turcia și Albania?

În ce privește Albania, între această țară și Turcia există de mai multă vreme parteneriate militare solide. Acum, conducătorii de la Tirana  au alocat aproximativ opt milioane de euro pentru achiziționarea de drone Bayraktar TB2, una dintre cele mai reușite arme din noul arsenal turcesc. Potrivit unor surse turcești, confirmate și de mass-media greacă (foarte îngrijorată de noul acord semnat între Ankara și Tirana), aprobarea a venit după o vizită a ministrului albanez de interne Bledar Çuçi în Turcia. E de menționat, însă, că ministrul a fost însoțit și de înalți oficiali militari.

 

După cum informeazxă Agenzia Nova, despre acordul dintre Albania și Turcia se vorbește deja de câteva săptămâni, iar premierul din Tirana, Edi Rama, l-a anticipat încă din luna în iunie, după o întâlnire cu unii reprezentanți turci.

Prim-ministrul albanez spunea atunci că aeronavele turcești fără pilot vor colecta date geografice, dar vor fi folosite și pentru ordinea publică.dDe aici și interesul Ministerului de Interne. Informațiile din mass-media albaneză arată, însă, că este foarte probabil ca dronele turcești să fie achiziționate și în scop militar.

 

Ce interese are Erdogan în Europa?

 

Această utimă manevră spectaculoasă a Ankarei nu are numai un aspect comercial, ci  se încadrează celor trei linii tradiționale ale strategiei lui Erdogan. E vorba, în primul rând, întărirea legăturilor cu partenerii tradiționali ai Turciei, începând cu Balcanii, unde legăturile pe care se poate baza Ankara sunt puternice.

Consolidarea axei Ankara-Tirana - deja evidentă prin utilizarea bazei Vlore și prin acordurile bilaterale între forțele armate –  ar putea devein destul de neliniștitoare pentru țările vecine. Presa de la Atena, de pildă, e îngrijorată că baza turcească de pe Marea Adriatică, cu un contingent mic de oameni, ar putea deveni un cuibul  de drone al Ankareidiîn coasta Greciei.

Al doilea element este  căutarea de care se bucură drone turcești pe scena internațională. După utilizarea acestor aeronave fără pilot în cele mai importante conflicte în care este implicată Turcia (Libia, Siria și Nagorno-Karabakh), Bayraktar TB2 a stârnit interesul multor multor țări, în special din Europa. Au fost, mai întâi, acordurile cu Ucraina pentru dezvoltarea tehnologiei acestor aeronave. A venit apoi  acordul cu Polonia pentru achiziționarea Bayraktar TB2.

Al treilea element este reprezentat de dorința turcească de a-și extinde rețeaua de interese în țările partenere ale NATO și Occident, demonstrând o convergență a intereselor cu Washingtonul și Bruxellesul.

Ankara nu întărește statele care își manifestă aversiunea față de strategiile atlantice, ci țările care fie sunt în NATO (precum Polonia), fie sunt interesate să adere. Ucraina și Albania, de pildă, sunt țări în care NATO este puternic implicată sau interesată, scrie ziarul Italian Il Giornale.