La aproape un deceniu de la moartea lui Adrian Păunescu, în sfârșit judecătorii au tranșat o parte importantă din ceea ce înseamnă averea lăsată în urmă de poet.

Astfel, potrivit acestora, drepturile de autor se vor împărți între copiii poetului. Andreea Păunescu și Ana Maria Păunescu vor avea aceeași cotă parte din ceea ce înseamnă drepturi de autor. Mai mult îi revine soției, ier cea mai mare parte îi revine lui Andrei Păunescu, cel care se ocupă în continuare de organizarea spectacolelor care țin în viață ceea ce a însemnat Cenaclul Flacăra.

Pe de altă parte, moștenitorii poetului se vor judeca în continuare pentru terenuri, case și conturi, bunuri în valoare de 4.000.000 de euro.

Andreea, fiica lui Păunescu nerecunoscută în timpul vieții, a trebuit să-și câștige numele în instanță pentru a putea deschide un proces prin care își cere drepturile care îi revin în calitate de moștenitoare a poetului.

Procesul de împărțire a averii poetului se judecă la Poliești, între Andreea Păunescu care i-a dat în judecată pe ceilalți moștenitori ai tatălui său, Carmen Păunescu, ultima soție a artistului, Ana Maria și Andrei, ceilalți copii.

Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, în comuna Copăceni, judeţul Bălţi. Copilăria si-a petrecut-o în comuna Barca, din judeţul Dolj, fiind crescut mai ales de bunicii săi. După primii ani de liceu, acesta rămâne fără sprijinul tatălui, care este dat afară din învăţământ, pentru activitate anticomunistă şi, ulterior, arestat. Adrian Paunescu vine în Bucureşti, unde urmează ultimele două clase la Liceul Central.

Din motive politice, nu se poate înscrie la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti, decat în 1963. Între 1970 şi 1971, timp de un an academic, este bursier al Universitatii Iowa – S.U.A., susţinând, în ultima lună a programului american, conferinţe în faţa studenţilor americani, la Universitătile: Ann Arbour, Chicago, Columbia din Washington, Michigan. A debutat ca poet în anul 1960, iar din 1973 a condus revista Flacăra.

Cenaclul „Flacăra” pe care l-a înfiinţat a devenit un adevărat fenomen de masă, cu care susţine 1.615 manifestări de muzică, poezie şi dialog, în faţa a mai mult de 6 milioane de spectatori.

Devenit incomod pentru putere, este destituit în iulie 1985 sub pretextul scandalului iscat la unul dintre concertele Cenaclului Flacăra de la Ploieşti.

Relaţia lui Păunescu cu regimul Ceauşescu este în general considerată ca ambiguă, mergând de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice directe. Aceasta explică şi varietatea poziţiilor pro şi contra Păunescu de după 1989.

După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista Totuşi iubirea. În 1992 devenit membru în Partidul Socialist al Muncii, partid absorbit ulterior de PSD, unde a deţinut de-a lungul timpului mai multe funcţii, ultima fiind de senator de Hunedoara.