Dumitru Tinu nu a murit într-un accident stupid! Cine m-a convins definitiv

Sfârșitul anului 1997 a fost marcat de un scandal care a împietrit de spaimă șase cetățeni români, trei șefi de gazete și trei politicieni de top. El s-a numit „Lista lui Severin”. Pe acest subiect s-a scris și speculat intens. El revine și astăzi în atenția jurnaliștilor, este prezent în toate interviurile pe care jurnaliștii le realizează cu Adrian Severin, autorul celebrei Liste, pe atunci ministru de Externe în Guvernul Victor Ciorbea.

În urmă cu câteva zile, în fața jurnalistului Dan Andronic, Adrian Severin a adăugat câteva noi elemente senzaționale acestei istorii doar parțial elucidate. Spun parțial, pentru că nu există încă o certitudine absolută, răspicat afirmată, cu privire la numele de pe documentul care a pus pe jar România. Și nu doar România, după cum i-a relatat Adrian Severin lui Dan Andronic, în podcastul „Evenimentul Istoric” realizat vinerea trecută. Nu mă voi opri decât la o singură dezvăluire în premieră absolută făcută de Adrian Severin, una care privește reacția lui Evgheni Primakov, la acea vreme ministrul de externe al Federației Ruse, cu privire la unul dintre numele din Listă.

Așadar, în toamna lui 1997, Adrian Severin, pe atunci titular al Externelor în Guvernul Ciorbea, aruncă în aer scena politică românească, precum și o serie de cancelarii și servicii de informații străine, cu o afirmație publică răspicată: „Vreo 2-3 directori ai unor cotidiene de mare tiraj sunt agenți ai unor servicii străine și vreo doi șefi de partid celebri sunt, și ei, agenți străini bine finanțați din afară.” În susținerea afirmațiilor a invocat „probe indubitabile” pe care le-a putut consulta direct.

Dumitru Tinu, o personalitate a presei

Deși nimeni nu l-a contrazis, nici măcar CSAT-ul convocat de urgență de președintele Emil Constantinescu, Adrian Severin a fost nevoit să-și dea demisia. Șeful său de partid, Petre Roman, fusese convins de Traian Băsescu, că figurează și numele său pe Listă, pentru că Severin ar fi urmărit de fapt șefia partidului. Nici pomeneală de așa ceva, după cum i-a menționat Adrian Severin lui Dan Andronic.

Românii care renunță la alcool. Rezultate neașteptate ale unui studiu

A șaptea minune a Antichității, recuperată din Marea Mediterană. Blocuri masive din Farul din Alexandria, scoase de arheologi

Demersul constituit de Afacerea „Lista lui Severin” a fost întărit chiar de președintele Emil Constantinescu, într-o mărturisire publică:

“Era vorba despre o listă de agenți străini. Aceasta a fost transmisă, la cererea mea, de către domnul Severin, Consiliului Suprem de Apărare a Țării și, prin hotărârea acestuia, a fost dirijată către serviciile de informații intern și extern. În mod firesc, pentru că pentru cunoscătorii realităților din lumea spionajului nu există alte dovezi decât schimbul de spioni. Răspunsul a fost negativ și sigur că acea listă a devenit un document secret, pe care eu nu îl pot dezvălui”. Răspuns negativ, dar într-o mare „coadă de pește”, adaug eu.

Numele prezente pe Listă au rămas până astăzi, cum spuneam, în afara certitudinii absolute. Zvonurile și bănuielile s-au îndreptat  preponderent către Petre Mihai Băcanu, director la „România Liberă”, Dumitru Tinu, director la „Adevărul” și Octavian Paler, iar dintre politicieni, către Theodor Meleșcanu, Viorel Sălăgean și Victor Surdu. Dintre toate numele, unul singur a ieșit în evidență, cel al lui Dumitru Tinu, despre care Emil Constantinescu a afirmat clar că era agent KGB.

Ei bine, odată ajunși aici, mă opresc la fragmentul din dialogul pe care l-a purtat Dan Andronic și Adrian Severin care mi-a atras atenția la nivel de uluială:

Dezvăluirea lui Severin

Dan Andronic: Mai țineți minte ce-a făcut imediat (n.n. a doua zi după interviul în care Adrian Severin a lansat Lista)? A făcut două vizite (n.m. președintele Emil Constantinescu). Două vizite. Una la „România Liberă”, la Petre Mihai Băcanu, și una la „Adevărul”, la Dumitru Tinu. Eh, de numele lui Dumitru Tinu suntem siguri pentru că l-a confirmat chiar președintele Emil Constantinescu. 

Adrian Severin: Bun, dar hai să vă dau fără să dăm nume, că așa e convenția. Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte dacă poate! Deci nu dau nume, dar am avut după izbucnirea întregii povești, în timp ce toată chestiunea se umfla, am avut o discuție cu ministrul de externe rus și lui i-am spus, noi eram în pregătirea tratatului. Și ministrul de externe rus era Evgheni Primakov (n.n. director al KGB și al serviciului de informații externe al Rusiei, SVR, 1991-1996). După aia a fost prim-ministru.

Adrian Severin: El mi-a spus chiar cu acest prilej: „Știi că eu am fost șef al KGB-ului?” I-am zis: „Știu că ai fost șef. Tocmai de-aia te întreb, uite, avem o problemă cu cutare, omul vostru. Ce facem? Cum facem cu el?” […] „Lasă-mă să mă informez, te rog.” A venit după o vreme și mi-a spus ceva care poate fi adevărat sau poate să nu fie adevărat. […] „Da, ai dreptate. Știi că a fost al nostru, zice, dar acum și-a luat-o în cap și crede că poate să meargă el pe cont propriu și să facă lucruri pe care noi nu i le mai cerem. Noi nu mai vrem să lucrăm cu el. Și ce? Și asta-i, nu mai ține seama de ordinele noastre, dar te asigur că o să sfârșească prost.” Nu vă dau numele celui în discuție. A sfârșit prost. A sfârșit prost peste foarte puțină vreme.

Final...

Nici nu prea știu ce s-ar mai putea comenta. După o sumă de aparențe care construiesc însă o imagine solidă, un agent al serviciilor de informații rusești ajuns la vârful presei românești de mare influență a luat-o razna, „și-a luat-o în cap” față de cei care l-au recrutat și exploatat, nu a mai ascultat de FSB, urmașa KGB, iar de la vârful puterii Federației Ruse i s-a prezis că „o să sfârșească prost”. Până să aud cele consemnate mai sus, am crezut că Dumitru Tinu a pierit într-un accident stupid. Nu mai cred deloc în această ipoteză.

P.S. Dialogul dintre Dan Andronic și Adrian Severin îl puteți urmări pe canalul de YouTube al Evz, „Hai România!”, iar transcriptul lui va fi publicat cât de curând în revista „Evenimentul Istoric”.