Sursa foto: dreamstime.com
Din cuprinsul articolului
În ultimii ani, s‑a observat o creștere a cazurilor în care cupluri aleg să își sfârșească viața împreună, prin eutanasiere sau sinucidere asistată.
Dintr‑un fenomen rar și perceput odinioară drept șocant, „duo‑euthanasia” (eutanasierea în doi) devine tot mai vizibilă în societățile europene în care legislația permite astfel de proceduri.
Această tendință ridică o serie de întrebări profunde — despre autonomie, presiune socială, tabuuri morale, capacitatea de consimțământ, dar și despre modul în care media comunică aceste decizii finale.
Pornind de la primele cazuri mediatizate (cum ar fi cuplul belgian care în 2014 a declarat că vrea să moară împreună, deși nu erau bolnavi terminal) și până la exemple mai recente (cupluri din Țările de Jos, Germania, Elveția), articolul de față examinează evoluția fenomenului, date statistice recente, opinii din societate și etică medicală, implicările pentru familii și riscurile pe care le ridică.
Istoricul și evoluția fenomenului „duo‑euthanasia”
Cazurile timpurii
Unul dintre primele cazuri notabile de eutanasiere în cuplu a apărut în Belgia, în 2014, când un cuplu de vârstă avansată a anunțat că vrea să moară împreună, deși nu erau bolnavi terminal.
Motivația declarată a fost frica de singurătate: ambii soți au afirmat că nu vor să rămână singuri, copiii lor adulți spunând că nu pot să îi întrețină.
În acel caz, medicul inițial a refuzat să le îndeplinească cererea, iar ulterior fiul lor a găsit un alt medic dispus într-o regiune a Belgiei.
Acest tip de decizie a stârnit valuri de controverse și discuții etice — era prima dată când un cuplu nu grav bolnav cerea eutanasierea „împreună”.
Legislație și reglementare
În Olanda, eutanasierea (și sinuciderea asistată) este legală din 2002, conform legii „Încheierea vieții la cerere și sinuciderea asistată”.
Pentru ca o cerere să fie aprobată, trebuie satisfăcute mai multe criterii strict medicale și procedurale, cunoscute ca „criterii de diligență”: suferință insuportabilă, fără perspectivă de ameliorare, cerere voluntară și gândită, consultare cu un al doilea medic, etc.
În Belgia, de asemenea, eutanasierea este permisă de ani de zile; Comisia Federală pentru Control și Evaluare a Eutanasierii (FCCEE) raportează cifre oficiale. În 2024, procentajul de decese raportate ca eutanasiere a fost de 3,6% din toate decesele.
În Germania, sinuciderea asistată (medical aid in dying) a devenit mai accesibilă în ultimii ani, iar cazuri recente au atras atenția internațională.
Date statistice recente și tendințe
Creșterea eutanasiilor generale
Conform datelor Comisiei Federale belgiene (FCCEE), numărul documentelor de raportare pentru eutanasiere a crescut. În 2024, FCCEE a înregistrat o creștere față de 2023.
În Olanda, date recente arată o creștere semnificativă a numărului de eutanasiere: în 2024 au fost raportate 9.958 de cazuri, un salt de aproximativ 10% față de 2023 (9.068 cazuri), potrivit Comitetelor Regionale pentru Eutanasiere (RTE).
Într-un raport al Comitetelor RTE, s‑a menționat și că 54 din aceste cazuri au fost „duo‑euthanasia” (persoane care au ales să moară împreună) în 2024.
Creșterea „duo‑euthanasia”
Cererile de eutanasiere în cuplu au crescut de-a lungul anilor: potrivit unui raport din El País, în 2022 au fost 29 de cupluri (58 de persoane) care au primit eutanasiere împreună.
Conform unui articol al Iona Institute, numărul de cazuri de eutanasiere comună între parteneri crește rapid, iar media reflectă o tendință de normalizare.
Un sondaj recent în Olanda indică faptul că 75% dintre olandezi cu partener (soț/soție) sunt deschiși la ideea „duo-euthanasia” în anumite condiții.
Motive și caracteristici demografice
Potrivit datelor FCCEE din Belgia pentru 2024, 72,6% dintre pacienții care au optat pentru eutanasiere aveau peste 70 de ani, iar 43,2% aveau peste 80 de ani.
În Olanda, majoritatea eutanasiilor sunt legate de boli fizice avansate: conform raportului RTE, 86% dintre persoanele care au ales eutanasierea aveau o afecțiune fizică severă (de exemplu, cancer, boli neurologice).
Totuși, creșterea eutanasiilor pentru suferință psihiatrică este semnificativă: în 2024 au fost raportate 219 cazuri în Olanda legate de tulburări mentale, față de 138 în 2023.
Conform unui raport al Europarlamentului, în 2023, 1,5% dintre notificările de eutanasiere în Olanda au fost legate de boli psihiatrice, iar 3,7% au fost legate de demență.
Exemple semnificative de „duo‑euthanasia”
- Dries van Agt și soția lui, Eugenie (Țările de Jos)
Fostul prim‑ministru olandez Dries van Agt și soția lui, Eugenie van Agt-Krekelberg, au murit împreună prin eutanasiere pe 5 februarie 2024.
Potrivit unui comunicat, decizia a trecut prin evaluări separate: cererile celor doi au fost analizate individual, conform reglementărilor olandeze.
Dries van Agt și soția lui, Eugenie / sursa foto: captură video
Moartea lui Van Agt, care era în vârstă și se confrunta cu probleme de sănătate (după un accident vascular cerebral), a fost descrisă de organizația pe care o fondase (Rights Forum) ca „murind împreună și mână în mână cu draga lui soție … de care spunea mereu «fetița mea».”
- Jan Faber și Els van Leeningen (Țările de Jos)
Jan (70 de ani) și Els (71 de ani) au ales să moară împreună prin eutanasiere la 9 iunie 2024, după ce Els a fost diagnosticată cu demență.
Inițial, unii medici au refuzat să participe, iar cuplul a apelat la o unitate mobilă de eutanasiere.
Fiul lor a încercat să îi convingă să renunțe, spunând că ar mai putea avea ani buni cu familia. Cu toate acestea, au trecut prin decizia lor și au murit împreună, după ce au petrecut o după-amiază cu nepoții și familia.
Aceasta nu a fost doar o procedură medicală: presa a relatat momentul ca un „sfârșit romantic”, iar fiul a povestit despre dificultățile emoționale rămase după plecarea părinților.
- Surorile gemene Kessler (Germania)
Pe 17 noiembrie 2025, celebrele surori gemene Alice și Ellen Kessler, cunoscute pentru activitatea lor artistică în anii ’50–’60, au ales să folosească ajutor medical la sfârșitul vieții („medical aid in dying”) și să își încheie viața împreună.
Potrivit relatărilor, ele au luat această decizie după un timp de reflecție și implicare cu organizația Germană pentru moarte umană (DGHS), care le-a asistat.
Surorile Kessler / sursa foto: captură video
Motivul declarat: nu mai doreau să trăiască separate sau să își piardă libertatea de a decide când și cum să plece, reflectând legătura puternică care le-a definit viața.
Alte exemple și tendințe mediatice
În discuțiile publice și mass-media, „duo‑euthanasia” este adesea prezentată ca un gest de dragoste sau un sfârșit „romantic” al unei vieți împreună.
Totuși, specialiștii în etică medicală avertizează asupra unor riscuri: presiunea asupra unui partener, influența emoțională reciprocă, capacitatea de consimțământ (mai ales dacă unul dintre parteneri are demență) și posibilul efect de „contagiune” socială (idee de „dorință de a muri împreună” inspirată de exemple high‑profile).
Perspective sociale, etice și riscuri
Atitudinea publică
Conform sondajului menționat mai sus, 75% dintre olandezi cu partener ar fi deschiși la ideea de eutanasiere în cuplu, ceea ce sugerează o schimbare culturală semnificativă.
Cu toate acestea, sondajul arată și îngrijorări: circa 59,8% dintre respondenți cred că ar putea exista presiune din partea unui partener asupra celuilalt pentru a decide „să moară împreună”.
O altă întrebare deschisă este dacă decizia de a muri împreună este cu adevărat independentă sau dacă partenerii se influențează reciproc, în special după zeci de ani petrecuți împreună.
Etica medicală și consimțământul
În cazurile de cupluri, legislația (cel puțin în Olanda) solicită evaluare individuală: fiecare persoană trebuie să îndeplinească criteriile de „însuportabilitate a suferinței” și consimțământ liber, fără presiuni externe.
Problematice pot fi situațiile în care unul dintre parteneri are demență sau o altă boală cognitivă, ceea ce ridică întrebări privind capacitatea lor de a decide în cunoștință de cauză. În cazul cuplului Jan și Els, de exemplu, s‑a ridicat explicit problema competenței pentru consimțământ.
Criticii avertizează asupra unui efect de tip „val”: mediatizarea unor cazuri „eroice” sau „romantice” poate duce la normalizarea ideii de a muri în doi, chiar și în absența unor suferințe terminale severe. Impactul asupra familiei și supraviețuitorilor
Pensionari. Sursa foto: Freepik
Chiar dacă decizia de a muri împreună este prezentată adesea ca un act intim și planificat, familia rămasă poate suferi profund. În sondajul din Olanda, fiica unui cuplu care a ales duo-euthanasia a spus că a avut nevoie de consiliere psihologică: „Am trecut prin asta, dar noi încă trăim.”
Depășirea tabuurilor și acceptarea socială a eutanasi‑erii comune pot duce la presiuni culturale și la așteptări: ce înseamnă „viață demnă”, cine decide valoarea unui an sau a unor luni în plus, și cum este susținut psihologic și emoțional cine rămâne în urmă?
Consecințe și discuții posibile pentru viitor
Legal și reglementator
Pe măsură ce cazurile de „duo-euthanasia” cresc, autoritățile ar putea fi nevoite să revizuiască criteriile de evaluare, în special în ceea ce privește consimțământul, competența mentală și riscul de influență reciprocă.
Reglementările actuale ar putea fi adaptate pentru a oferi mecanisme de supraveghere mai stricte în cazurile de cupluri, mai ales când sunt implicate boli cognitive sau demență.
Etic și medical
Comunitatea medicală și comisiile de etică ar putea dezbate dacă eutanasierea în cuplu trebuie tratată diferit față de eutanasierea individuală, având în vedere relația emoțională și istoricul de viață comun.
Ar putea fi necesare formări speciale pentru medici, pentru a evalua competența decizională la ambii parteneri și a identifica semne subtile de presiune psihologică sau dependență emoțională.
Social și cultural
Mass-media are un rol esențial: modul în care povestea cuplurilor care aleg să moară împreună este relatată poate influența percepția publică.
Pensionari. Sursa foto: Unsplash
Există riscul „romantizării” unei decizii care este extrem de gravă și complexă.
Sprijinul pentru familiile rămase trebuie îmbunătățit: consiliere psihologică, terapie de doliu, rețele de suport — toate pot ajuta cei care rămân să facă față consecințelor emoționale.
Riscuri de normalizare
Dacă „duo‑euthanasia” devine tot mai acceptată, există riscul ca decizia de a muri împreună să fie idealizată, iar oameni sănătoși sau nu terminali să se simtă încurajați să ceară acest lucru.
Efectul de contagiu social sau cultural nu poate fi ignorat: exemple mediatizate pot crea o „normă aspiratională” pentru unii, iar vulnerabilitatea (teama de singurătate, de a deveni un „bătrân abandonat”, de a pierde demnitatea) poate deveni un motiv convingător pentru cereri de eutanasiere.
Fenomenul „duo‑euthanasia”, odată extrem de rar și controversat, câștigă vizibilitate și acceptare în anumite părți ale Europei.
Cazurile mediatizate ale cuplurilor — de la foști lideri politici, la persoane obișnuite, până la celebrități — reflectă o transformare culturală și morală profundă.
