Prima dată m-am gândit să-mi intitulez articolul de opinie „Culmea Justiției libere: Judecătorii și alba-neagra cu simpatiile lor politice”. Ar fi fost un titlu corect, dar cu ceva…conotații. Și m-am răzgândit. În fond, cuvântul cheie al mesajului este „simpatie”, el mi-a fost sugerat de mai multe luări de poziție ale unor persoane publice și jurnaliști după Marea Tragere la sorți a completurilor legale de la Înalta Curte.

Judecătorii judecă în funcție de simpatii politice, vor să ne lămurească aceștia, luându-l azimut pe „infractorul Liviu Dragnea”. Oameni de dreapta, apărători ai justiției, cum se pretind, jurnaliști cu rădăcini în munca prin instanțe, ba chiar cu legături matrimoniale în sistem, să arunce asemenea anatemă asupra magistraților de la Înalta Curte? Ce e cu vaietul ăsta că, dacă s-au spart vechile completuri, unde existau judecători care nu-l simpatizau pe șeful PSD, dacă nu mai e prezent în instanță Iulian Dragomir, aoleu, va beneficia Dragnea de clemență?!!

Mergând în logica asta, ar trebui să fie devoalați și judecătorii-anti sau simpatizanți ai lui Călin Popescu Tăriceanu, Klaus Iohannis, Ludovic Orban, Dacian Cioloș sau oricare lider politic, căci fiecare dintre ei are potențial penal în schemele Sistemului, practicate în ultimii ani.

Mi-e greu să interpretez altfel comentariul din cuprinsul știrii publicate pe site-ul G4media, gestionat de jurnaliștii Dan Tapalagă și Cristian Pantazi. Dau acest exemplu fiindcă mi-e la îndemână textul (deși unele intervenții la televiziuni au fost mult mai șocante), fiindcă e vorba de doi jurnaliști care au declarat mereu că luptă pentru o justiție independentă, fiindcă este o știre al cărei mesaj arată clar intenția de manipulare. Știrea începe cu informația curată, despre decizia Curții Constituționale (CCR) care a decis că alcătuirea completurilor de judecată de la Înalta Curte a fost nelegală timp de patru ani, din 2014 încoace. Prevederea din lege fusese încălcată chiar de fosta președintă a Înaltei Curți, Livia Stanciu, acum membru CCR, instanța care a constatat fapta, spun eu. Și informez, de asemenea, că judecătorul CCR de azi, Livia Stanciu, s-a abținut de la vot, că doar nu era să se acuze singură că a ignorat (sau a încălcat cu bună-știință) procedura legală de formare a completurilor de judecată.

Site-ul G4media preia,deci, prima parte din comunicatul ÎCCJ legat de „tragerile la sorţi pentru desemnarea membrilor Completelor de 5 Judecători pentru anul 2018, având în vedere decizia Curţii Constituţionale a României din data de 7 noiembrie 2018 prin care s-a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte”. Apoi, urmează comentariul care face praf ideea de dreptate, de justiție independentă, pentru că aici nu e vorba, în profunzime, de ticălosul de Dragnea ci de o cutumă pe care clamăm că o vrem dispărută, pulverizată. Iată textul, judecați-l singuri:

„Acest lucru (n.r. noua alcătuire a completurilor) înseamnă că preşedintele completului de apel care îl judecă pe Liviu Dragnea în procesul angajărilor fictive, judecătorul Iulian Dragomir, are mari șanse să fie înlocuit. Dispare aşadar majoritatea actuală de 3:2 considerată defavorabilă liderului PSD, au explicat pentru G4Media.ro surse din magistratură. Situaţia ar putea deveni şi mai confortabilă pentru Dragnea în funcţie de cine îi va lua locul judecătorului Dragomir. Dacă la sorţi va fi tras un magistrat favorabil liderului PSD şi, la termenul din decembrie, completul – devenit, între timp, favorabil lui Liviu Dragnea prin răsturnarea majorităţii de 3:2 – apucă să administreze probe, atunci acel complet va judeca dosarul și va da sentința finală în 2019, potrivit principiului continuităţii stabilit de CEDO, au explicat sursele G4Media.ro”.

Atenție! CEDO are în vedere doar un principiu de drept, general valabil, însă menționarea Curții Europene e făcută cu schepsis pentru cititorii fără cunoștințe juridice. Niciun magistrat din cei care formează completurile penale la ICCJ nu a simțit nevoia să comenteze, să nege sau să protesteze. Cine să fie „sursele” citate de site? Activistul politic și judecător-prieten Cristi Danileț? Habar n-am, doar mă întreb. Magistratul acesta continuă să uluiască spațiul public, și chiar mediul său profesional, prin declarații, puncte de vedere de-a dreptul înspăimântătoare.

Ultima scriitură semnată Cristi Danileț merită păstrată în ediția tipărită a Evenimentului zilei, pentru a rămâne generațiilor viitoare de juriști care vor dori să afle ce fel de justiție se făcea în 2018, sub Guvernul Dăncilă și Președinția lui Klaus Iohannis. Așadar, ce vor afla urmașii, după Marea Tragere de la Înalta Curte din 9 noiembrie 2018, de la judecătorul-activist Cristi Danileț:

„Nu-i așa că vă ofticați ca mai întâi să apară soluția, apoi să vină motivarea? Nu vi se pare și vouă că e ilogic? Ei, bine, să nu vă mirați: de când știu eu justiția asta, cu toate reformele făcute, tot astfel stau lucrurile, adică întâi pronunțăm public soluția, apoi o motivăm. Ei, nu ne întrebați ce se întâmplă când la motivare ne dăm seama că am greșit soluția…”.

Mărturisesc că, în lunga mea activitate de jurnalist printre procurori, judecători și avocați, nu mi-a fost dat să întâlnesc un om cu asemenea gândire juridică! Te apucă spaima doar când citești asemenea gânduri așternute pe hârtie sau pe ecranul computerului, darămite dacă ai fi în sala de tribunal în care judecă Danileț la Cluj!?! E de neînțeles încotro se îndreaptă Justiția din România, de ce profesorii de drept nu intervin atunci când sunt vehiculate interpretări greșite, aberații, idei exaltate, când se politizează vădit actul jurdic, indiferent de cine, de ce acceptăm circul, de ce nu ne mai interesează că drepturile omului trebuie apărate, așa cum tot legea o conferă, de ce ceea ce ne-a scos în 1989 în stradă acum învățăm să acceptăm, odată cu protocoale și alte „greșeli” ale democrației pe care o tot încercăm de 28 de ani?!

Când noi, jurnaliștii generației vechi, alergam pe holurile Tribunalului Mare de pe cheiul Dâmboviței, care adăpostea cu ani în urmă și judecătorii și parchetele procurorilor, ca să prindem un proces cu miză mare, aveam o intensă speranță că spiritul legii drepte coborâse și în instanțele noastre. Ne făcea plăcere să asistăm la procese în care avocați celebri se confruntau la bară cu procurori cu multă ambiție în a-și proba rechizitoriile, în fața unui judecător sau complet de instanță cu o prestanță fără cusur. Nu scăpam un proces, indiferent de speță sau părți implicate, în care pledau avocații Nicolae Cerveni, Virgil Rață, Paula Iacob, Cristian Iordănescu, Adrian Pătrașcu, Doru Ursu, ca să amintesc doar câțiva.

Cei mai mulți ziariști ne cumpăram cărți de drept și, bineînțeles, codurile penale, de la mica librărie de la parterul clădirii, ca să nu ne facem de râs în relatările pe care le făceam pentru ziarele la care lucram sau să punem întrebări tâmpite în conferințele de presă organizate de miniștrii Justiției, procurorii șefi sau președinții Tribunalului Municipiului București sau ai Curții Supreme. Călcam des în birourile procurorilor și judecătorilor, căutând explicații logice și în litera legii la problemele juridice pe care nu le înțelegeam. Fiecare dintre noi aveam agendele de ziariști pline cu articole de legi, cu precizări sau citate din Constituție, cu pedepse pentru diverse infracțiuni. Când ne întâlneam cu probleme juridice mai „delicate”, pentru a le înțelege, apelam la judecătorul Corneliu Turianu, la procurorii șefi Eugen Vasiliu și Viorel Spânu sau la decanul Facultății de Drept, Corneliu Bârsan, oameni dispuși să-și aloce din timp pentru niște ziariști-învățăcei, dar care nu vroiau să greșească în informarea publicului. Oamenii aceștia ne-au învățat, prima dată, de ce magistrații trebuie să fie inamovibili și mai ales independenți. Și ce aflăm noi azi de la continuatorii lor? Că magistrații au „simpatii”, că sunt „favorabili” pentru unul sau altul dintre liderii politici… La fel or fi și pentru justițiabili obișnuiți, care nu au cârlig politic?

Vă amintiți cum zeci de mii de oameni strigau în Piața Victoriei „Jos labele de pe Justiție!” sau „Apărăm statul de drept!”, crezând sincer, majoritatea, că rolul lor acolo este de a-i apăra de presiuni politice pe judecătorii inamovibili și independenți, aflați în pericol. Mesajele lor, care se rostogoleau ca tăvălugul pe rețelele de socializare, arătau că au încredere că judecătorii iau decizii doar conform conștiinței lor, că nu au simpatii politice și condamnările sau achitările le dau doar pe bază de probe, în spiritul și litera legii. Na, că s-au înșelat! Probabil că și din această cauză s-a eliberat carosabilul în zonă.