Dosarul Ferma Băneasa. Avocatul Florentin Țucă:„Spre casa-arest, pe drumul cel mai scurt”. Noi dezvăluiri

Avocatul Florentin Țucă a publicat pe blogul său, un nou episod despre cazul Robert Roșu: “Colegii și prietenii lui din firmă, adunați la birou în așteptarea veștilor de la Brașov, mă mandatau, prin zeci de mesaje, să îi transmit gândul bun și solidaritatea lor. Mesajul nescris și netransmis, dar întotdeauna înțeles de toată lumea, a fost acela că niciodată, dar absolut niciodată, ei nu ar fi putut să se dezică de tovarășul lor”

Avocatul, managing partner al casei de avocatură Țucă Zbârcea & Asociații, a revenit cu un nou episod din serialul de dezvăluri despre cazul Robert Roșu. Colegul său a fost condamnat de ÎCCJ la 5 ani închisoare în dosarul Băneasa.

Intitulat “Spre casa-arest, pe drumul cel mai scurt”, acest nou episod a fost publicat duminică seara, pe blogul său personal florentintuca.ro. Avocatul prezintă momentele de după hotărârea Curții de Apel Brațov, care a respins cererea DNA de arestare preventivă a avocatului Robert Roșu. Curtea a dispus plasarea acestuia în arest la domiciliu.

Dosarul Ferma Băneasa. Avocatul Florentin Țucă despre Robert Roșu. ”Sistemul fusese parțial învins

“A doua zi pe la prânz, în așteptarea deciziei, mi-amintesc că, vreme de-un ceas, am bătut o cărare de treizeci de metri, du-te-vino, prin zăpadă. Dintr-o mai veche superstiție care, în cazul lui Robert, nu s-a confirmat: decizia finală a fost de arest la domiciliu. Auzind de ea, am simțit că-mi cade ceru-n cap. La scurt timp după căderea cerului, m-au sunat confrații penaliști ca să ne felicite. Din perspectiva lor, întreaga audiere era proba indubitabilă că hotărârea asta avea aura unui imens succes: „sistemul”, care era sigur de soluția arestului la pușcărie, fusese, prin decizia „arestului la domiciliu”, parțial învins”, continuă avocatul.

Robert trebuia să ajungă în arestul de acasă

(…) amarul-imposibil-de-înecat începuse, ușor-ușor, să se decanteze. (…) Îmi amintesc că, la un moment dat, l-am sunat chiar pe Robert și l-am invitat ca, în drumul lui spre arestul domiciliar din București, să se abată pe la mine, la Poiana Țapului, unde trăsesem în dimineața de după audierile-maraton. Din nou, din aceeași nevoie de prezervare a dreptății, din același refuz de acceptare a stării de asediu care ni se impusese, din același impuls de a trage plapuma vechii normalități peste anormalitatea celor 3 zile de cosmar.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE