”Din rob și schilod, Doamne m-ai făcut om liber și senior; din fricos și mișel, om îndrăzneț; din ființă a întunecimii, un ahtiat dupa lumină; și slobod a încerca senzația că nu-mi este interzis a năzui să mă port efectiv potrivit cu învățătura și vrerea Ta”. (Nicolae Steinhardt)
Registrul civil, arma prin care se controlează o societate
În primul rând, este necesar să înțelegem ce înseamnă identitatea digitală. În practică, este vorba de arhivarea Stării Civile a statelor membre și de înlocuirea treptată a acestora cu o stare civilă europeană.Treptat, guvernanții progresiști de la Bruxelles schimbă lumea în care trăim. Trecem de la o societate a statului de drept la o societate a conformității. Însă azi, sub pretextul unei „revoluții digitale”, crearea statului civil european marchează începutul marii mișcări ce urmărește, de fapt, dispariția statelor naționale în Europa. Site-ul Comisiei Europene anunță și la ce este bun acest document. Astfel, identitatea digitală europeană poate fi utilizată pentru: utilizarea serviciilor publice, cum ar fi să solicitările legate de eliberarea unui certificat de naștere sau a unui document medical ori raportarea schimbării adresei de domiciliu, deschiderea unui cont bancar, completarea unei declarații fiscale, înscrierea la universitate, stocarea informațiilor medicale personale, închirierea unei mașini folosind un permis de conducere digital, check-in la hoteluri etc. Există și câteva mesaje subliminale, pe care noi, ortodocșii le înțelegem. De exemplu, Comisia Europeană arată că cine refuză identitatea digitală europeană nu va mai putea solicita un împrumut bancar. Sistemul pregătit va face posibil controlul cheltuielilor tuturor europenilor. Cu alte cuvinte, va fi posibilă blocarea automată și de la distanță a celor care cumpără prea multă benzină, consumă prea multă energie electrică sau mănâncă prea multă carne, care produc prea mult CO2, sau nu se supun globalizării. Este un moment al schimbării. Această mizerie, Covid care ne-a lovit va schimba, și ea, profund oamenii. Cu ortodocșii, însă, va fi mai greu. Ortodocșii sunt ai Europei de est și sunt periculoși. Ei mai obișnuiesc să se gândească și la ceilalți de lângă ei, într-o lume în care fiecare se gândește doar la propriul bine. Ortodocșii sunt periculoși, mai ales pentru că par, pentru neomarxiști, mai patrioți, mai greu de manipulat. Pentru neomarxiștii de la Bruxelle și pentru dna Mungiu & co. suntem dușmanii cei mai puternici. Cei care se adună la Sărbători, pupători de moaște, cu un bagaj de trăsături nefericite. Avem obiceiuri rele, refuzăm să stăm ”cuminți”. Ei nu înțeleg, la Bruxelles și la București cum de noi, niște amărâți temperamentali, anxioși, care iubim acea Europă a Sfintei Scripturi și a filosofiei Grecești ne simțim protejați de mizeria marxisto-sorosistă doar prin mix-ul de sentimentalism și neglijare, dată de ortodoxia în care trăim. Poate că părinții și prietenii noștri au fost prea buni cu noi și nu ne-au arătat carențele, poate însuși Dumnezeu și a luat sarcina de a ne proteja așa cum suntem. La 15 martie 1960, Nicu-Aureliu Steinhardt, evreu, primeşte, în celula de la Jilava, botezul ortodox, într-o ceremonie clandestină oficiată de monahul basarabean Mina Dobzeu. Botezul avea ca martori 2 preoţi greco-catolici aflaţi în celulă, oferind momentului însemnătatea unei convertiri ortodoxe cu caracter ecumenic. Cred că, într-un termen relativ scurt, marele scriitor, evreu genial, devenit monah ortodox, ”sfântul de la mânăstirea Rohia”, va fi șters din istoria noastră. Figura lui luminoasă nu corespunde neomarxismului românesc, de origine sorosistă. O vor face niște neterminați imberbi pe trotinete, care refuză să și facă Sfânta Cruce și să jure pe Biblie. Câtă dreptate avea Steinhardt când spunea: ”Diavolul are și el martirii lui!”
Recomandările noastre