Procurorul Mihaiela Moraru-Iorga a declarat pentru Agerpres că sumele şi bunurile neîregistrate în evidenţă nu au fost găsite în biroul său.
„La prima acuzaţie că la mine în birou s-ar fi găsit bunuri care au fost ridicate de la o percheziţie şi se face referire la ceasuri, se face referire la un stilou şi alte bunuri. Aceste bunuri nu au fost găsite în biroul meu şi nici în fişetul meu. Bunurile acestea se aflau sub cheie în biroul în care îşi desfăşurau activitatea ofiţerii de poliţie cu care lucram. Sunt bunuri care au fost ridicate la o percheziţie pentru care s-a instituit sechestru asigurător - există ordonanţă de sechestru, există proces verbal de sechestru, ambele documente sunt luate în evidenţă la grefa secţiei. (...) Erau ţinute în biroul unui poliţist, şi nu în camera de corpuri delicte pentru că nu există cameră de corpuri delicte în cadrul DNA. Doar dacă în virtutea faptului că ştiau că vine Inspecţia Judiciară şi au înfiinţat-o acum, cu două-trei zile înainte”, a declarat, pentru Agerpres.ro, Mihaiela Moraru-Iorga.
Aceasta a ţinut să precizeze că bunurile au fost ţinute de către procurorul de caz.
„Aceste bunuri nu au stat niciodată la mine, ele au stat la procurorul de caz care a lucrat împreună cu mine în dosarul privind pe inculpatul Mădălin Dumitru, iar în momentul în care el a plecat din DNA, le-a predat poliţiştilor mei. El este cel care a purtat corespondenţa cu grefa, el s-a dus şi a discutat cu grefiera şefă ce face cu ele, unde vor fi păstrate, că nu există cameră de corpuri delicte. El ştie aceste amănunte. Eu chiar nu m-am ocupat de această problemă”.
Ne puteți urmări și pe Google News
„Cu privire la partea cu banii. Ce vă pot spune că era un dosar în lucru care viza fapte de corupţie. Potrivit practicii din DNA, când faci un flagrant, denunţătorul vine cu banii. Există un fond de flagrant, dar procedura de ridicare a acelor bani din contul de flagrant este foarte greoaie. Trebuie să ştii dinainte când va fi flagrantul, să faci cerere, să ridice banii de la bancă, să îi aducă în casierie şi aşa mai departe.
Fapt pentru care denunţătorul a pus la dispoziţie aceşti bani, banii au fost fotografiaţi de către serviciul tehnic al DNA, nu de către mine, a fost făcută planşă foto, denunţătorul a fost autorizat pentru aceste activităţi, a fost întocmit un proces verbal şi s-a încercat realizarea flagrantului. La momentul respectiv, flagrantul nu s-a putut realiza, au intervenit nişte amânări în procedura de achiziţie, urma ca această acţiune să fie repetată. Dacă nu, banii ar fi trebuit restituiţi denunţătorului, pentru că nu ai posibilitatea ca aceşti bani să-i înregistrezi ca şi corp delict şi să îi duci la camera de valori şi de corpuri delicte pentru că nu sunt bani care provin dintr-o infracţiune. (...) Sunt documente care ar trebui să se regăsească la dosarul cauzei, dacă nu au fost sustrase intenţionat, dar eu mă îndoiesc”, a declarat Mihaiela Moraru-Iorga.
Cu privire la acuzaţia că ar fi dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de o persoană la o zi după împlinirea termenului de prescripţie, procurorul a precizat că problema a fost discutată cu întreaga conducere a DNA şi că s-a stabilit, la acel moment, că faptele nu sunt prescrise.
„Această problemă a prescripţiei este o problemă generală în acel dosar. (...) Această problemă a fost invocată şi în instanţă de către marea majoritate a învinuiţilor şi inculpaţilor din dosar. E o problemă care nu a fost încă clarificată. (...). A fost discutată problema la acel moment cu toată conducerea instituţiei şi bănuiesc că o să mai aibă puncte de vedere de emis şi cei doi adjuncţi ai doamnei procuror-şef, nu numai dânsa. S-a stabilit la acel moment că faptele nu sunt prescrise şi că trebuie să înceapă urmărirea penală pentru că este vorba despre un contract cu derulare succesivă în cazul căruia prescripţia se calculează de la momentul finalizării contractului, şi nu de la momentul semnării acestuia”, a mai spus Moraru-Iorga.
Recomandările noastre
