Fidelitate față de Moscova ?

În cartea „Moartea citeşte ziarul”, a apărut o declarație de-a acestuia, în care și-a prezentat simpatia față de perestroika lui Gorbaciov. După părerea mea, perestroika înseamnă o mare cotitură pentru socialism, URSS, şi în general cred în lume, cu consecinţe formidabile. Cred că această cotitură istorică va însemna mult, nu numai din punct de vedere economic, dar şi cultural. Sigur, ca literat îmi dau seama de efectul pe care îl are asupra lumii această deschidere, această explozie de libertate dacă vreţi, din presa sovietică. Ce se întâmplă deci în URSS va avea un efect, cred eu, asupra literaturii socialiste şi asupra literaturii lumii în general. Scriitorii din socialism nu trebuie să fie simple instrumente de lucru în drumul spre socialism. Fiecare trebuie să se dezvolte liber şi să-ţi expună concepţiile sale despre viaţă şi despre lume şi societate. Se spunea pe vremuri că scriitorii sînt ajutoare de nădejde ale partidului. Să se înţeleagă bine acest lucru, în ce sens sînt ajutoare de nădejde: în sensul că scriitorul este un observator extraordinar al realităţii şi poate ajuta partidul arătându-i cât mai bine realitatea. Eu bineînţeles nu cred că poezia poate schimba lumea. Cred că literatura trebuie să fie şi ea activă, să devină un reper pentru cititor, în general, cred că acesta-i sensul literaturii: nu de a da soluţii, ci de a problematiza.”

Conform paginii lui Fabian Anton, Mircea Dinescu era un constant cititor și urmăritor al evoluției Uniunii Sovietice, chiar acesta susținând faptul că a fost interesat de presa sovietică. “M-am uitat la televizor, că televiziunea sovietică îţi dă şansa să cam înveţi câte ceva de la ea, nu? Presa am citit-o zilnic – eu ştiu mai puţin ruseşte, dar cu ajutorul soţiei – bineînțeles, e fascinantă, ca şi toată această mişcare din presa actuală, culturală şi politică, lucru care, pe mine ca scriitor, mă interesează foarte tare; suntem abonaţi la câteva reviste culturale sovietice, dar în acelaşi timp e fascinant să vezi la faţa locului ce se întâmplă.”

Informațiile Securității

Declarația acestuia a fost urmată vizitei întreprinse în vara anului 1988 la Moscova, la invitația secretarului Uniunii Scriitorilor din URSS, unde a acordat un interviu postului Radio Moscova, prin care susținea cu mare bucurie schimbările propuse de Gorbaciov.

Generalul de brigadă, Vasile Mălureanu, fost maior în Direcției I Informații Interne din cadrul Departamentului Securității Statului, care se ocupa de activitatea informativă din Ministerul Culturii a povestit în cartea sa “Cultura și elitele române sub comunism, din perspectiva Securității” cazul lui Mircea Dinescu. “A fost luat în vizor de serviciile de informații atât din Est, cât și din Vest. Prin căsătorie, intrase într-o familie mixtă maghiaro-rusă, socrii săi păstrându-și și cetățenia sovietică. Soția avea un frate care lucra la Radio Moscova, existând indicii că era agent KGB. Dinspre Vest, a început să i se acorde o atenție deosebită de către cadre diplomatice britanice, olandeze, dar și germane, franceze și ungare.”

Ulterior, la începutul lunii martie 1989, Mircea Dinescu a fost contactat de redactorul ziarului Liberation, căruia i-a acordat un interviu care a fost difuzat și de Europa Liberă, în care vorbea despre lipsa de reacție a intelectualilor, de lașitatea instituționalizată de regim și de absența soluțiilor pentru criza din România. În acest context, Securitatea a avut ca misiune prevenirea totală a unei posibilități de contactare din exterior a lui Mircea Dinescu.

Ca răspuns, Mircea Dinescu a transmis o scrisoare în 22 iunie 1989, către președintele Uniunii Scriitorilor din URSS, care se regăsește în volumul „Moartea citeşte ziarulîn care transmitea: Ca şi cum excluderea mea abuzivă din Partid şi din redacţia României literare nu ar fi de ajuns, şi pentru a mi se tăia orice mijloc de subzistenţă, soţiei mele, de profesie traducătoare, i-a fost interzisă şi ei semnătura, cartea de proză a lui Boris Pasternak predată editurii Univers fiind stopată.”, conform fabiananton.ro.