Pământul s-a format în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani şi studiile anterioare indică faptul că Luna s-a format la scurt timp după aceea. În ultimele trei decenii, principala teorie cu privire la modalitatea de formare a Lunii susţine că a fost vorba de o coliziune între două protoplanete, sau lumi embrionice. Una dintre acestea era Pământul abia format, iar cealaltă era o protoplanetă de dimensiunea lui Marte, denumită Theia, după zeiţa Lunii în mitologia elenă. „Odată ce s-au liniştit apele, au rămas două corpuri cosmice – Pământul şi Luna”, susţine unul dintre autorii acestui nou studiu, Zachary Sharp, planetolog la Universitatea New Mexico din Albuquerque (SUA).

Această „ipoteză a unui impact gigantic” pare să explice numeroase detalii cu privire la Pământ şi la satelitul său natural – cum ar fi dimensiunea mare a Lunii raportat la cea a Terrei sau viteza rotaţiilor celor două corpuri. Însă ştiinţa nu este niciodată definitivă, iar în ultimii 20 de ani au apărut din ce în ce mai multe indicii şi dovezi care contrazic această teorie şi sugerează că există multiple alternative.

Modelele computerizate ale teoriei impactului colosal indică deseori că între 70% şi 90% din materialul selenar ar fi trebuit să provină de la Theia. Problema este că majoritatea corpurilor din Sistemul Solar au o structură chimică proprie, şi astfel Pământul, Theia şi implicit Luna, ar trebui să fie diferite între ele din punct de vedere chimic. Însă mostrele de rocă selenară aduse pe Pământ în cadrul misiunilor Apollo indică faptul că Pământul şi Luna sunt extraordinar de asemănătoare din punct de vedere chimic. Pe scurt, mult mai asemănătoare decât ar fi trebuit conform teoriei şi decât indică modelele computerizate. Similarităţile privesc în special izotopii anumitor elemente chimice (izotopii sunt variante ale unui element chimic cu diferite numere de neutroni în nucleii atomici).

Această similaritate extremă a izotopilor unor elemente precum oxigenul a ridicat mari semne de întrebare cu privire la validitatea teoriei impactului cu Theia. Evident că nu poate fi exclusă nici posibilitatea ca proto-Pământul şi Theia să fi fost identice în ceea ce priveşte izotopii de oxigen, însă este o ipoteză considerată extrem de puţin probabilă. O altă variantă ar fi fost că izotopii de oxigen de pe proto-Pământ şi Theia s-au amestecat după coliziune, poate pentru că impactul a fost atât de puternic încât a vaporizat pur şi simplu o mare porţiune din proto-Pământ, porţiune care apoi s-a reagregat formând Luna. Însă acest scenariu ar avea nevoie de nişte condiţii cu totul speciale după care să se fi realizat impactul şi de aceea este, la rândul său, mai puţin probabil, conform oamenilor de ştiinţă.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE