Ce este Noaptea de Sânziene? O percepem ca pe o noapte magică. Aşa şi este. În poveştile poporului român este foarte importantă.

„Noaptea de Sânziene este  una dintre marile nopți de peste an, când  cerurile se deschid iar cele două lumi comunică energetic și vibrațional. Este noaptea în care plantele magice au cel mai mare leac, florile câmpului, cel mai puternic parfum iar luna, cea mai frumoasă lumină. Este noaptea în care feriga, chiar dacă se știe că nu înflorește niciodată, face o floare albă, strălucitoare ca o stea. Se povestește că cine o vede capătă puterea de a citi gândurile oamenilor și de a afla comorile ascunse…  Tot în Noaptea de Sânziene înflorește „iarba-fiarelor”, care luminează în întuneric ca aurul iar la răsărit picură sânge, lăsând urme roșiatice pe pământ.  I se mai spune „iarba-tâlharilor”, pentru că  hoții și haiducii pot deschide orice încuietoare cu ea. Oamenii care au văzut-o înflorită spun că are un cap ca de om pe care poartă o coroană, că în loc de frunze are un fel de aripioare, că nu are rădăcină și că își schimbă locul dintr-o poiană într-alta”, ne spune Iulia Gorneanu, o iubitoare, păstrătoare şi căutătoare de tradiţii româneşti.

Iată, ne spune Iulia Gorneanu, cam ce se întâmplă în magica Noapte de Sânziene.

În Noaptea de Sânziene și numai atunci se culege „nebunariţa”, cea mai veche plantă folosită în ritualurile magice, una dintre componentele alifiei cu care se ungeau vrăjitoarele pentru a putea zbura.
În Noaptea de Sânziene animalele grăiesc cu glas de om iar dacă le asculți, poți afla de la ele toate tainele lumii.
În Noaptea de Sânziene porţile cerului sunt deschise și se întorc strămoșii acasă, Moșii de Sânziene. 
În Noaptea de Sânziene înfloresc sânzienele… Plante oracol, plante magice, plante tămăduitoare, ipostaze vegetale ale zânelor cu același nume… Dacă dormi cu ele sub pernă, îți arată ursitul, dacă le prinzi în păr ori le pui în sân, ești drăgăstoasă tot anul, dacă te scalzi în roua lor, ești frumoasă și dragă cui vrei tu, dacă îți înfășori talia cu ele, te apără de dureri.

În Noaptea de Sânziene feciorii umblă cu făclii aprinse, le rotesc după cum merge soarele pe cer, înconjoară cu ele curțile și grădinile într-un ritual solar de purificare și fertilizare, după care le împlântă în mijlocul holdelor și al livezilor, păzindu-le până se sting.

În Noaptea de Sânziene fetele fac coronițe din florile galbene ca soarele și dalbe ca luna, pe care în zorii zilei le aruncă pe casă. Dacă  una dintre ele cade de pe acoperiș, e semn rău pentru cel căruia i-a fost  împletită. În unele  părți, cununile se aruncă pe casă de fiecare membru al familiei în parte, pentru a vedea ce noroc are până la Sânzienele anului ce vine.

 

 

 Descântec

Du-te soare, vino lună,

Sânzienele îmbună,

Să le crească floarea floare,

Galbenă, mirositoare,

Fetele să o adune,

Să le prindă în cunune,

Să le prindă-n pălărie

Struţuri pentru cununie,

Boabele să le răstească,

Până-n toamnă să nuntească.

 

Du-te lună, vino soare,

Că tragem la-nsurătoare,

Cununile neursite,

Zac sub hornuri azvârlite,

Hai frumoaselor ce staţi,

Zâne vreţi să rămâneţi,

Că venim după peţit,

Până nu v-aţi răzgândit.

Toate slutele-s grăbite,

Toate vor să se mărite,

Cu-alde unii dintre noi

Feciori mândri, vai de noi,

Că la nuntă ştim hori,

La praznice ştim prânzi,

Şi la dragosti şi mai şi…

 

Hai, Drăgaică, să sărim,
Să sărim, să răsărim,
Ca ştii iarna ce pățim,
Cu mălai din râşnicioara,
Cu pește din undicioară…
Mi-au venit Drăgaicele
Să reteze spicele;
Și Drăgoicul – drugile.

Drăgaicele mititele
Au plecat la floricele,
Îmbrăcate în boscele –
Mor feciorii după ele…
Mi-a venit vara bogata,
Cu tichii de la copii,
Cu mărgele de la fete,
Cu brățari de la neveste.

Cântecul Sânzienelor de la Stroiești, Gorj

Iană, Iană-Sânziană,
Ți-oi face pomană,
Să dai ploaie fără mană;
Holda să rodească,
Să se veselească,
Porumbul să crească!
Rod cu mană pun,
Îl strâng de pe drum;
Tot porumbul meu
Rodi-l-ar Dumnezeu,
Fir pe fir s-apuce,
Drugile să-ncurce;
Peste locul tot,
Drugile di-un cot!
Iană-Sânziană,
Fereşte-l de mană
Și de uscătură
Și de udătură,
Căci și eu la toamna,
Ț-oi da turtă caldă,
Cu sita cernută,
De jar curăţita,
Cu spuza-nvălită.

 

Ritual de fertilitate de Sânziene

Sânziană, floare-aleasă,

Fă-mă în curând mireasă

Și-arată-mi norocul meu,

Ce mi-i de la Dumnezeu.