S-au săturat de internet și console cu jocuri video. Copiii izolaţi în case din cauza pandemiei desenează ce le lipsește cel mai mult. Lista e lungă.
În cadrul unei acțiuni extinse din Tokyo până în Buenos Aires şi de la New York la Kathmandu, copiii au ieşit pe balcoane sau pe peluzele din faţa caselor pentru a le arăta şi explica fotografilor agenţiei desenele pe care le-au făcut. Sunt desene care exemplifică ce le lipsește cel mai mult de când au încetat să meargă la școală și sunt obligați să stea exclusiv în case.
”Îmi este dor de bunica şi de bunicul meu. De asemenea, vreau să merg la casa bunicii mele”, a spus Reku Matsui din Tokio, în vârstă de opt ani, care s-a desenat pe el între bunicii lui, toţi trei zâmbind împreună. Sora lui mai mare, Yaya, în vârstă de 12 ani, s-a desenat pe ea şi pe prietena ei. ”Ceea ce vreau să fac cel mai mult acum este să-mi petrec timpul cu prietenii mei”, spune fata.
Tom, un băiat din Bad Honnef, Germania, explică și el că a pictat casa bunicilor, pentru că lor le duce dorul cel mai mult. Ivan și Vince Posta, în vârstă de 8, respectiv 11 ani, care locuiesc în capitala Ungariei, Budapesta, au desenat mingi de fotbal imense. Cei doi spun că le lipsește să joace fotbal, iar în grădina casei, plină de copaci și tufișuri, nu pot face asta.
În Nigeria, la Lagos, Olatunji Adebayo, în vârstă de 11 ani, a desenat şi el o minge de fotbal uriaşă. Mesajul lui: ”Îmi este dor să joc fotbal cu prietenii mei aşa cum o făceam înainte de izolare... acest lucru mă întristează”.
Jane Hassebroek, 13 ani, care locuieşte în Brooklyn, New York, a spuscă a desenat parcul din apropiere ”pentru că este un loc în care eu şi prietenii mei putem petrece timpul împreună şi ne putem distra departe de şcoală şi de casă. Această izolare m-a făcut să mă simt captivă pentru că locuiesc în New York, aşa că este greu să stau la distanţă de ceilalţi, când sunt atât de mulţi oameni în jur”.
Recomandările noastre
