De la diaspora modernă la legendele Evului Mediu: Cum au ajuns Zamolxis, Burebista și Deceneu în cronicile Regatului Spaniei

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Astăzi, legătura dintre România și Spania este mai strânsă și mai vizibilă ca oricând în istorie. Peste un milion de români trăiesc, muncesc și contribuie activ la societatea și economia spaniolă, formând una dintre cele mai mari și mai bine integrate comunități din diaspora europeană. În paralel, Peninsula Iberică a devenit o destinație de top pentru românii pasionați de turism cultural, dornici să exploreze catedralele din Toledo, vestigiile din Andaluzia sau palatele din Madrid.

Ceea ce puțini dintre românii care muncesc sau își petrec vacanțele în Spania știu este că această punte între cele două spații nu a fost construită doar în ultimele decenii. La nivelul ideilor și al istoriografiei, o legătură fascinantă și neașteptată s-a creat încă din Evul Mediu, când cronicarii regilor spanioli au inclus vechii geți, daci și conducători ai acestora direct în narațiunea privind originile Regatului Spaniei.

Departe de speculațiile protocroniste sau de teoriile fanteziste despre o descendență biologică directă, prezența unor nume precum Zamolxis, Burebista și Deceneu în cronicile regale castiliene din secolul al XIII-lea reprezintă un caz clasic și documentat de mitologie politică și reconstrucție istoriografică.

O analiză amănunțită asupra acestui fenomen a fost realizată de istoricul și cercetătorul clujean dr. Mihai Florin Hasan, în studiul său de specialitate intitulat „Dacii, geții și goții în cronistica medievală spaniolă (secolele XIII-XIV)”, publicat în Anuarul Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca (seria Historica, editată sub egida Academiei Române).

Marea confuzie a Antichității Târzii: Geții sunt Goți

Rădăcina acestei tradiții se află în secolul al VI-lea, la cronicarul de origine gotică Jordanes. În lucrarea sa de referință, De origine actibusque Getarum (Despre originea și faptele geților, cunoscută mai simplu ca Getica, apărută în anul 551), Jordanes a suprapus identitatea geților (popor traco-dac nord-dunărean) cu cea a goților (neam germanic).

Eroarea sau suprapunerea de nume făcută de autorii Antichității târzii a avut consecințe uriașe în Evul Mediu. Preluând informații despre geți de la autorii clasici, Jordanes i-a atribuit istoriei goților pe regele Burebista, pe preotul și sfetnicul Deceneu, dar și pe Zamolxis, transformându-i în strămoși și educatori ai poporului got.

De la Isidor din Sevilla la Rodrigo Jiménez de Rada

După prăbușirea Imperiului Roman de Apus, vizigoții au întemeiat un regat puternic în Peninsula Iberică. Pentru a oferii legitimitate politică și prestigiu cultural noului stat, Isidor din Sevilla (cca. 560–636) scrie Historia Gothorum, Vandalorum et Suevorum (Istoria goților, vandalilor și suevilor). Prin Isidor, istoria goților devine istorie hispanică, iar odată cu ea, legendele despre geți pătrund în cultura spaniolă.

Momentul decisiv al integrării depline are loc în secolul al XIII-lea, prin opera arhiepiscopului de Toledo, Rodrigo Jiménez de Rada (cca. 1170–1247). În cronica sa De rebus Hispaniae (cunoscută și ca Historia Gothica, redactată în jurul anului 1243), Jiménez de Rada folosește izvoarele lui Jordanes pentru a construi o genealogie de prestigiu a regatului vizigot, în contextul mișcării de Reconceptă (Reconquista). Astfel, personaje din spațiul carpato-danubian precum Zamolxis, Burebista (Boruista) și Deceneu (Dicineo) sunt aduse direct pe pagina istoriei fondatoare a Spaniei.

Zamolxis și Deceneu în Estoria de España a regelui Alfonso X cel Înțelept

Tradiția atinge punctul maxim în timpul domniei regelui Alfonso X cel Înțelept (Alfonso X el Sabio, rege al Castiliei și Leónului). În monumentala sa operă istoriografică, Estoria de España (sau Primera Crónica General, redactată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea), regele preia și amplifică textele lui Jiménez de Rada.

În viziunea cronicarilor medievali spanioli, strămoșii geto-goți nu trebuiau descriși ca niște simpli barbari violenți, ci ca un popor dotat cu înțelepciune, filosofie și știință.

• Zamolxis (Zamolxen) este prezentat în Estoria de España ca un mare gânditor al lumii vechi:

  „fue muy sabio a maravilla en la philosophya” („era uimitor de înțelept în filosofie”).

• Deceneu (Dicineo) primește un portret impresionant, fiind descris ca un adevărat educator al poporului, care i-a învățat pe geți/goți fizica, logica, astronomia, astrologia și științele naturii.

Miza politică: Gotismul hispanic (El Goticismo)

Așa cum subliniază istoricul Mihai Florin Hasan în cercetările sale, miza cronicarilor spanioli nu era de a demonstra o legătură biologică directă între daci și monarhia castiliană, ci de a construi o legitimitate istorică și morală.

În istoriografia spaniolă, acest fenomen poartă numele de Gotismo (gotism). Regatele creștine din nordul Spaniei aveau nevoie de o continuitate simbolică. Identificând goții cu geții, elita intelectuală din Castilia a proiectat asupra propriilor origini o imagine de vechime, noblețe și înaltă gnoză filosofică, prin intermediul figurilor lui Zamolxis și Deceneu.

Narațiunea care îi aduce pe Zamolxis, Burebista și Deceneu în cronicile Spaniei medievale este un exemplu remarcabil despre modul în care ideile, numele și izvoarele anticilor au călătorit prin Europa. Deși din punct de vedere etnic dacii și spaniolii sunt popoare diferite, din punct de vedere al istoriei ideilor, trecutul geto-dacic a devenit o piesă de temelie în mitul fondator al Regatului Spaniei.

Iar pentru românul care vizitează astăzi Spania sau care și-a clădit o viață acolo, descoperirea acestor cronici adaugă o filă de fascinație culturală unei relații deja profunde între două popoare latine.

Bibliografie și surse de referință:

1. Hasan, Mihai Florin, „Dacii, geții și goții în cronistica medievală spaniolă (secolele XIII-XIV)”, în Anuarul Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca, Series Historica, Editura Academiei Române.

2. Jordanes, De origine actibusque Getarum (Getica), ed. Theodor Mommsen, MGH Auct. Antiq., t. V, Berlin, 1882.

3. Isidorus Hispalensis, Historia de regibus Gothorum, Vandalorum et Suevorum, ed. Theodor Mommsen, MGH Auct. Antiq., t. XI, Berlin, 1894.

4. Rodericus Ximenius de Rada, De rebus Hispaniae (Historia Gothica), ed. Juan Fernández Valverde, Corpus Christianorum, Continuatio Mediaevalis, LXXVII, Turnhout, Brepols, 1987.

5. Alfonso X el Sabio, Primera Crónica General de España (Estoria de España), ed. Ramón Menéndez Pidal, Madrid, Gredos, 1955.