După părerea mea primul tur este déjà sacrificat dar ar fi unele şanse pentru al doilea dacă se va face un armistiţiu. Măcar două săptămâni!
S-au rotit cadrele sau oameni valoroşi, dar mai mult importanţi au ieşit la pensie şi nu se mai implică. Pentru că altfel nu prea înţeleg. Noi, poporul am fost învăţaţi ca o turmă , să ne ducem dintr-o parte în alta şi, la un moment dat, unde trebuie. Urmăresc de multă vreme acest aspect. Începe un scandal naţional, toată lumea respiră în ritmuri dictate de televiziuni şi unele ziare, ne înflăcărăm, ne mai certăm între noi. Chiar se desfac, în timpul controverselor prietenii importante, sau poate căsnicii. Avem, în sfârşit, o parte dintre noi impresia că a venit momentul ca cei care au greşit să dea socoteală. Să se facă dreptate! Durează câteva zile şi totul devine uitat. Aşa era şi aşa se mai întâmplă. Doar că, timp în urmă la cârmă erau nişte oameni mai serioşi dublaţi de echipe de profesionişti. Orice scandal începea, era cu atenţie gospodărit. Ţara sărea în aer, oameni importanţi erau atinşi, dar la un moment dat se oprea totul , ca şi cum nu ar fi fost. Asta îmi plăcea şi asta admiram , pe vremuri. De început un scandal mi se părea destul de uşor. Dai la nişte fraieri, din media informaţii confidenţiale, pe care nu le ştie nimeni şi ei îţi fac treaba, nu numai pe gratis dar şi cu voluptate, cu plăcere şi cu sentimental că vor schimba soarta ţării. Dar de oprit la punct fix, exact în ziua când trebuie şi pe persoana care trebuie, mi s-a părut mereu o performanţă. M-am interesat şi eu cum am putut şi am aflat că “la butoane” erau pe timpurile acelea personae foarte bine pregătite şi cu activitate continuă, încă de pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, care ştiau cum trebuie făcute lucrurile. Aceste eminenţe cenuşii, în probleme de manipulare, au dispărut. Ca şi problemele lor de rezistenţă. În prezent mă simt – şi nu aş vorbi doar în numele meu – brambura. Înainte era mult mai uşor. Ne învăţasem cu probleme inventate, legate de maghiari şi evrei, chiar ştiam că în timpul dezbaterii lor se mai făceau tot felul de măgării, cum ar fi scumpiri, ordonanţe , legi şi decrete, ştiam sau credeam că putem vota linştiţi, în felul acesta fiecare sperând la ceva mai bun.
Aceste timpuri, cum ar zice cronicarul “s-au dusu”. Este o zăpăceală generală. Aproape în fiecare zi apar zeci de posibili infractori. Când trec, în fiecare zi, pe la 9 dimineaţa cu autobuzul 226 sau 122 pe lângă DNA, pe strada Ştirbei Vodă simt o strângere în stomac văzând câţi ziarişti şi reporteri de televiziune aşteaptă în faţa celebrei instituţii o nouă zi sângeroasă. Evenimentele de acolo ajung până la amiază prin toată ţara şi în afară de asta nu mai există nimic în România, doar dacă Doamne fereşte, se mai întâmplă un accident. În felul acesta pare să ne îndreptăm către infinit. Mintea noastră este populată de Microsoft, DIE,SRI, retrocedări de păduri, EADS…trimiteri în judecată, ameninţări sau condamnări deja (toate politice!) şi nu mai avem practic timp să vedem pe cine vom vota şi pentru ce motive. După părerea mea primul tur este déjà sacrificat dar ar fi unele şanse pentru al doilea dacă se va face un armistiţiu. Măcar două săptămâni!
Recomandările noastre
