De ce nu va fi Ilie Bolojan anchetat de DNA în dosarul Cristinei Trăilă. Explicațiile lui Ion Cristoiu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Anchetarea Cristinei Trăilă de către Direcția Națională Anticorupție a stârnit un val de reacții în spațiul public, însă consecințele politice și juridice asupra premierului demis Ilie Bolojan rămân limitate. Invitat la emisiunea Marius Tucă Show, publicistul și scriitorul Ion Cristoiu a analizat implicațiile pe care le are acest caz extrem de mediatizat. Jurnalistul este de părere că șeful Executivului nu va ajunge în atenția procurorilor ca suspect și nu va risca vreo măsură preventivă în ancheta în care este vizată colaboratoarea sa directă.

De ce nu va fi Ilie Bolojan anchetat de DNA în dosarul Cristinei Trăilă. Explicațiile lui Ion Cristoiu

Scenariul analizat de jurnalist arată că procurorii nu vor extinde ancheta asupra șefului Guvernului. Un motiv esențial invocat în această analiză este că fosta secretară general adjunctă a Executivului nu va formula declarații incriminatoare la adresa premierului demis. Ion Cristoiu subliniază că nu există premise ca fostul oficial să colaboreze cu procurorii împotriva lui Bolojan.

„Nu cred că DNA-ul îl va aresta pe Ilie Bolojan. Nu cred că va ieși nici măcar suspect, pentru că Trăilă nu l-a dat în gât. Nu o să îl aresteze. Cristina Trăilă nu îl va da în gât.”, a explicat jurnalistul pentru Gândul.

Sursa foto: Captură video

Acuzațiile DNA și rolul fostului secretar general adjunct

Audierile de la sediul central al Direcției Naționale Anticorupție din data de 25 august au schimbat statutul juridic al Cristinei Trăilă. Aceasta a fost pusă oficial sub acuzare, având calitatea de suspect într-un dosar în care este implicat și omul de afaceri Fănel Bogos. Un element cheie al dosarului îl reprezintă o întâlnire pe care afaceristul ar fi avut-o direct cu premierul Ilie Bolojan, chiar în spațiul biroului de la Palatul Victoria.

Până să ajungă în poziția de secretar general adjunct al Guvernului României, numită în luna aprilie a anului 2025, Cristina Trăilă a acumulat o experiență considerabilă în administrație și politică. În perioada 2009-2012, aceasta a condus Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice (ANRMAP). Ulterior, în mandatul 2020-2024, a ocupat o funcție de deputat în Parlamentul României.

Reticența suspecților de a face denunțuri împotriva premierului

Analiza realizată de Ion Cristoiu scoate în evidență teama pe care o resimt cei cercetați de a face afirmații împotriva unei figuri cu o influență politică majoră. În opinia jurnalistului, atât omul de afaceri Fănel Bogos, cât și fosta secretară generală adjunctă se vor abține de la a oferi informații incriminatoare. Riscurile personale și repercusiunile pe termen lung îi determină pe cei cercetați să evite atragerea premierului demis în dosar, chiar și în situația în care ar exista fapte care să îl vizeze.

„Nu l-a dat în gât și nu îl vor da, pentru că nu au curaj. Înainte să îl dai în gât te gândești dacă nu cumva îți ia cineva ție gâtul. Îl dai în gât când e pe moarte, când e pe ducă… Cum să îl dea Bogos în gât, chiar dacă e adevărat? Ăla e în Vaslui…”, menționează Cristoiu.

Cum justifică Fănel Bogos prezența sa la Palatul Victoria

Scandalul de corupție în care Cristina Trăilă este pusă sub urmărire penală are la bază legăturile cu afaceristul Fănel Bogos. Acesta din urmă a explicat public modul în care a obținut audiența la premierul Ilie Bolojan, susținând că inițiativa întâlnirii i-a aparținut în totalitate. Motivația invocată de omul de afaceri vizează o serie de sesizări formulate pe parcursul a doi ani, prin care reclama presupuse abuzuri comise de șeful DSVSA, Mihai Ponea, la adresa afacerilor sale cu ferme.

Deși a fost anterior arestat preventiv sub acuzația de șantaj și eliberat ulterior, Fănel Bogos respinge categoric orice ipoteză privind oferirea de mită. Omul de afaceri susține că discuția purtată în biroul premierului demis a avut o natură pur instituțională și s-a axat exclusiv pe problemele administrative pe care le reclamase în raport cu ANSVSA și alte instituții ale statului.