De ce ne amintim unele lucruri și uităm altele. Explicațiile specialiștilor contrazic multe credințe populare

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Memoria umană este adesea percepută ca o înregistrare fidelă a trecutului, însă cercetările din neuroștiință și psihologie arată că multe dintre convingerile populare despre felul în care ne amintim lucrurile sunt greșite, potrivit m.economictimes.com.

Specialiștii afirmă că memoria este un proces activ, care reconstruiește informațiile de fiecare dată când le accesăm, nu o arhivă perfectă a experiențelor trăite.

De la ideea existenței unei „memorii fotografice” până la convingerea că uitarea reprezintă întotdeauna un semn de declin cognitiv, numeroase mituri continuă să influențeze modul în care oamenii își înțeleg propriul creier. Studiile recente explică de ce aceste percepții sunt eronate și cum funcționează, în realitate, memoria.

Mitul 1: Memoria funcționează ca un hard disk

Una dintre cele mai răspândite concepții este că amintirile sunt stocate undeva în creier și pot fi accesate exact așa cum au fost înregistrate.

Doliu în lumea serialelor turcești. Ece İrtem s-a stins subit la 35 de ani

Andronic: Prelipceanu, Negruțiu, CTP, ieșiți în piață! Strigați cu toată sinceritatea: Turul doi înapoi!

Potrivit cercetătorilor intervievați de Harvard Gazette, memoria nu funcționează ca un fișier salvat pe computer. De fiecare dată când o persoană își amintește un eveniment, creierul reconstruiește acea experiență folosind fragmente de informații, emoții și contexte asociate.

Acest proces explică de ce două persoane care au participat la același eveniment pot avea amintiri diferite despre ceea ce s-a întâmplat.

Mitul 2: Există oameni cu memorie fotografică perfectă

Ideea că unele persoane pot reține exact fiecare detaliu al unei imagini sau al unei experiențe este prezentă frecvent în cultura populară.

Experții citați de Harvard Gazette arată însă că noțiunea de „memorie fotografică” este în mare parte un mit. Chiar și persoanele cu performanțe excepționale de memorare folosesc, de regulă, strategii complexe de asociere și organizare a informațiilor.

Cercetările sugerează că succesul în memorare depinde mai mult de atenție, repetiție și metode cognitive decât de existența unei capacități extraordinare înnăscute.

Mitul 3: O amintire foarte vie este automat și corectă

Mulți oameni cred că dacă își amintesc un eveniment cu multe detalii și cu o mare încărcătură emoțională, atunci acea amintire trebuie să fie exactă.

Psihologul Elizabeth Loftus, una dintre cele mai cunoscute cercetătoare în domeniul memoriei, avertizează că încrederea într-o amintire nu garantează autenticitatea acesteia. Studiile sale au demonstrat că oamenii pot dezvolta amintiri false pe care le percep ca fiind complet reale.

Fenomenul este important inclusiv în sistemul judiciar, unde mărturiile bazate exclusiv pe memoria martorilor pot fi influențate de sugestii, emoții sau informații primite ulterior.

Mitul 4: Uitarea este un defect al creierului

Uitarea este adesea percepută ca un semn că memoria funcționează prost. Specialiștii susțin însă contrariul.

memorie / sursa foto: dreamstime.com

Analize publicate de Psychology Today arată că uitarea este o funcție esențială a creierului. Eliminarea informațiilor neimportante permite accesul mai rapid la cele relevante și ajută la formarea conceptelor generale.

Dacă oamenii ar păstra cu aceeași intensitate fiecare detaliu al fiecărei zile, procesarea informațiilor noi ar deveni mult mai dificilă. În acest sens, uitarea reprezintă o caracteristică adaptativă, nu o eroare a sistemului.

Mitul 5: Memoriile false sunt rare

Cercetările arată că amintirile inexacte sunt mult mai comune decât cred majoritatea oamenilor.

Potrivit Verywell Health, creierul tinde să rețină esența unui eveniment, nu fiecare detaliu. În timp, informațiile noi se pot combina cu cele vechi, iar anumite goluri sunt completate involuntar.

Acest proces poate genera amintiri care par autentice, dar care conțin detalii modificate sau chiar elemente care nu au existat în realitate. Specialiștii subliniază că fenomenul nu indică neapărat o problemă neurologică și poate apărea la persoane perfect sănătoase.

De ce continuă să existe aceste mituri

Experții explică faptul că oamenii observă mai ușor momentele în care memoria îi înșală decât situațiile în care aceasta funcționează corect.

Psihologii numesc acest fenomen „biasul disponibilității”. O persoană își amintește rapid ocaziile în care a uitat un nume sau a ratat o informație importantă, dar rareori remarcă miile de situații zilnice în care memoria funcționează fără probleme.

Acest lucru contribuie la menținerea unor percepții greșite despre cât de fiabilă sau de fragilă este memoria umană.