Dan Andronic, editorialist
sursa: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
România a trăit un moment similar cu cel din Germania. Un candidat cvasi-necunoscut, Călin Georgescu, făcea senzație în ziua votului, ajungând pe locul doi. După care a urmat sarabanda evenimentelor mult prea cunoscute pentru a mai trebui reluate. Cu alte cuvinte, noi am mai jucat în filmul acesta. Și vom mai juca...
De aceea, când analizez ascensiunea AfD, încerc să înțeleg trei lucruri: câți oameni ar vota partidul, câți au încredere în competența lor și câți își doresc ca reprezentanții săi să guverneze. Diferențele dintre aceste răspunsuri explică o bună parte din ceea ce se întâmplă astăzi în Germania.
Pentru cititorul român, procentele spectaculoase pot lăsa impresia unei deplasări uniforme a electoratului german spre AfD. Sondajele descriu însă competiții regionale diferite, în care reputația unui candidat poate cântări mult mai greu decât imaginea partidului său.
Ce arată sondajele înaintea următoarelor alegeri din Germania
Pe 20 septembrie 2026, alegătorii din Berlin și Mecklenburg-Pomerania Occidentală își aleg parlamentele regionale. Alegerile federale ordinare sunt prevăzute pentru primăvara lui 2029, astfel că trebuie să citim separat cercetările naționale și regionale.
La nivel federal, sondajul Infratest dimap pentru ARD, realizat între 31 august și 2 septembrie 2026, plasează AfD la 27%, înaintea alianței CDU/CSU, cu 21%, și a SPD, cu 13%. Cercetarea măsoară intenția de vot pentru Bundestag.
În Mecklenburg-Pomerania Occidentală, sondajul Infratest dimap pentru ARD, desfășurat între 7 și 9 septembrie 2026, indică 38% pentru AfD și 33% pentru SPD. Partidul are astfel un avantaj de cinci puncte procentuale în această măsurătoare.
La Berlin, sondajul Forschungsgruppe Wahlen pentru ZDF, efectuat tot între 7 și 10 septembrie 2026, plasează AfD la 17%, pe locul al treilea.
Primele poziții sunt ocupate de Die Linke, cu 23%, și CDU, cu 21%.
AfD începe să transforme nemulțumirea în încredere politică
Din perspectiva consultanței politice, cel mai relevant semnal apare atunci când un partid începe să fie considerat capabil să rezolve probleme.
În sondajul federal ARD din septembrie, 84% dintre respondenți sunt nemulțumiți de activitatea coaliției CDU/CSU–SPD. Acesta este contextul favorabil opoziției. Dar cercetarea arată și ceva mai profund: AfD obține 26% la încrederea privind politica de azil și refugiați, cel mai ridicat scor dintre partide. În privința justiției sociale ajunge la 18%, aproape de SPD, cu 20%. Mulți vor spune că vorbim despre o percepție asupra competenței, nu despre eficiență demonstrată la guvernare.
Așa este, dar interpretarea mea este că o parte a electoratului trece de la sancționarea puterii la investirea unei alternative cu încredere. Aceasta poate face sprijinul electoral mai rezistent.
Soluția: candidatul mai puternic decât partidul
Cum se poate contracara o asemenea percepție? Simplu, sau complicat, depinde de resursa umană. Un exemplu foarte bun este socialista Manuela Schwesig, șefa guvernului din Mecklenburg-Pomerania Occidentală.
În cercetarea ZDF, SPD are 34%, în urma AfD, cu 37%. Când întrebarea privește persoana preferată pentru conducerea guvernului regional, Schwesig ajunge la 61%, iar candidatul AfD, Leif-Erik Holm, la 28%.
Aici văd două forme diferite de încredere: una acordată partidului și alta acumulată personal de candidat. Ele pot coexista și chiar intra în contradicție în răspunsurile alegătorilor. Dar popularitatea personală nu se transferă automat, integral, asupra listei de partid. Pentru analiza electorală, aceasta este o nuanță importantă: avantajul personal există, dar modul în care este folosit rămâne relevant.
AfD comunică și optimism, apropiere, apartenență
Consultantul german Johannes Hillje, autorul Propaganda 4.0, descrie o schimbare în comunicarea AfD. Partidul își construiește o imagine de forță care revendică guvernarea și folosește inclusiv emoții pozitive: entuziasm, apropiere și sentimentul apartenenței. Deci, trece de la sentimente negative, la zâmbet și încredere.
De ce este important. În cazul ultimelor alegeri din Saxonia-Anchel se poate susține că povestea estului Germaniei ca spațiu permanent dezavantajat a fost întreținută de mai multe partide. În opinia consultanșilor politici germani, AfD a beneficiat de acest cadru de interpretare. Cu alte cuvinte, probleme diferite au ajuns să fie explicate prin aceeași poveste despre nedreptate și pierderea controlului. O victimizare care a favorizat ascensiunea dreptei.
România, în capcana propriei neputințe
Este evidentă lecția că repetarea unei teme îi mărește vizibilitatea. Dar influența asupra votului trebuie tratată separat. Ceea ce se vede din alegerile germane este că promisiunea partidelor tradiționale nu poate fi doar: încerc să-i împiedic pe ceilalți. “Cordonul sanitar” nu face altceva decât să accentueze unicitatea adversarului politic.
Privită din România, ascensiunea AfD ne oferă un caz despre felul în care nemulțumirea, identitatea și posibila competență pot consolida un partid. Nemulțumirea poate deveni sprijin stabil pentru un partid radical atunci când acesta începe să fie perceput drept o alternativă capabilă să guverneze.
Politicienii români au de cercetat serios motivele nemulțumirii, de explicat soluțiile și de asumat termene. Alegătorii merită răspunsuri despre viața lor. Iar promisiunile trebuie să poată fi confirmate de fapte.
Recomandările noastre
